EDITORIAL

Ne-am propus studiul relaţiei dintre grupuri, comunităţi, climat social şi anume, cum se reflectă mediul asupra individului şi cum reacţionează omul la acţiunea mediului.
Unitatea teoretică a tratării celor două expresii, sintagme, poate fi explicată numai dacă protecţia umană este analizată în dublă ipostază:
- de efect al unui anumit climat social;
- ca premisă a optimizării acestui climat.
La prima vedere, apare ca o problemă teoretică dar, considerăm că necesită o abordare praxiologică.
Climatul social se reflectă diferit, nu uniform asupra existenţei umane, implicând astfel reacţii diferite ale indivizilor faţă de mediu.
Protecţia umană privită ca rezultantă poate fi analizată sub aspect exogen şi endogen. Influenţa este diferită chiar la doi indivizi cu aceleaşi condiţii, deoarece intervin variabile de ordin spiritual. În faţa diverselor şocuri ale vieţii sociale, omul trebuie să-şi găsească resurse de a diminua forţa impactului.
Considerăm că, protecţia umană, ca cerinţă socială manifestă două planuri:
- Protecţia individului, a omului angajat,
- Protecţia individului defavorizat.
Astfel, cerinţa care se desprinde ca expresie sintetică a relaţiilor complexe între om-mediu social, este manifestarea neîngrădită a personalităţii umane şi realizarea condiţiei ca existenţă la nivelul standardelor impuse de societatea contemporană.
Ca urmare, protecţia umană nu trebuie privită doar ca o acţiune socială destinată profilaxiei ci presupune instituţionalizarea unei jurisprudenţe şi a condiţiilor sociale necesare dezvoltării personalităţii şi a democraţiei socioeconomice, impune crearea cadrului legislativ care să asigure drepturile omului, necesită exercitarea unei politici adecvate, a unui sistem coerent menit să contracareze şi să tempereze efectele negative generate de inflaţie, poluare, şomaj, care la rândul lor generează degradarea vieţii.
Considerăm că problematica ecologiei sociale are o mare importanţă şi necesită prioritate ca cercetare psihosocială. Premisa praxiologică a ecologiei sociale şi protecţiei umane se regăseşte în fenomenele sociale ale lumii contemporane, în impactul asupra condiţiilor umane. În susţinerea studiului vin şi raporturile efectuate printre alţii de către Clubul de Roma, raporturi care au identificat:
- Discrepanţele coexistente sărăciei extreme cu excesul de bogăţie, fapt care întreţine tensiuni, conflicte, ce sunt adevărate semnale ale revoluţiei globale.
- Inegalitatea crescândă la accesul de informaţie.
- Discriminarea minorităţilor, a vârstnicilor.
- O inegalitate a justiţiei sociale, între clase sociale, etc.
- Lipsa unei echivalenţe între drepturi, datorii, privilegii.
- Echilibrul între libertinaj-libertate.
- Lipsa echilibrului între nevoi materiale şi trebuinţele spirituale.
- Poluarea socialului ce a dobândit un caracter social, acţiunile grupurilor de orientare negativă cu tot ce implică acestea: criminalitate, violenţă, droguri, implicit deviaţii comportamentale.

Realizarea dreptului omului ca premisă a protecţiei umane nu este un proces armonios. Este un domeniu de luptă pentru drepturi, acces la putere, resurse. Deşi drepturilşe sunt universale, deşi oamenii se nasc egali, nu toţi au aceleaşi şanse. Acţiunea în favoarea drepturilor omului porneşte de la stat, prin strategii specifice. Este fals că, prin garantarea drepturilor omului se asigură trebuinţele sociale.
*
Se afirmă că, în lume, la fiecare secundă, se nasc mai mult de 4 copii. În timp ce discutăm 16.122 de copii se alătură umanităţii. Alţi 16.122 de copii se vor naşte în timp ce ascultăm ultimele ştiri. În timp ce dormim se vor naşte 128.976, iar 16.122 se vor naşte în timp ce ne spălăm, îmbrăcăm etc. Din acest moment, populaţia globului de mâine va fi cu 387.000 mai mare chiar dacă sute de mii vor muri. Se preconizează că în 2030 vor fi 107 miliarde de oameni. La finele lui 1980 mai mult de 11 milioane de copii mureau datorită înfometării.
Tehnologia modernă poate face posibilă creşterea producţiei de alimente şi alte bunuri, dar multe din utilajele folosite în proces crează riscuri severe asupra mediului.
La nivelele actuale de producţie, aerul şi apa regiunilor industriale sunt poluate grav. Substanţele chimice toxice, nedestructibile şi deşeurile radioactive fac parte din aceste probleme.
Cele două probleme, presiunea populaţiei şi poluarea se întâlnesc în mai toate oraşele mari. Economiile moderne sunt bune la a lua din materia concentrată, să o transforme şi să o prelucreze dar în nici un caz nu s-a trecut şi la fluxul invers. Este lesne de a face din cărbune un simplu poluant cum ar fi cenuşa, gazele şi funinginea, zburând prin atmosferă dar dificil din punct de vedere economic dacă nu şi tehnologic să absoarbă din aer cenuşa, compactând-o.
Cu secole în urmă, majoritatea populaţiei locuia în localităţi rurale şi oraşe mici. Astăzi, aproape ½ din populaţia lumii trăieşte în oraşe. Mai mult, modificările demografice constituie pe lângă schimbările tehnologice o altă sursă ce a modificat educaţia. Putem să amintim în mod special rata creşterii populaţiei. Este un fapt clar că structura, mărimea şi creşterea numărului populaţiei unei societăţi afectează în mod direct educaţia. Dacă spre exemplu, populaţia înregistrează un ritm de creştere mai rapid decât rata de expansiune a platformelor educaţionale şi a personalului, atunci ratele de integrare, rata de alfabetizare, perioada medie de şcolarizare cât şi alte măsuri de realizare a educaţiei vor scădea în mod dramatic. Efectele creşterii populaţiei asupra educaţiei deşi vizibile în multe părţi ale globului sunt deosebit de dramatice în rândul naţiunilor slab dezvoltate.
În America latină, rata medie de creştere a populaţiei este mai mare de 3% pe an în timp ce în Asia de sud este de 2,6%. Mai mult, eforturile depuse pentru îmbunătăţirea măsurilor de sănătate în vederea reducerii mortalităţii infantile au dus la creşterea populaţiei tinere într-un ritm mult mai rapid faţă de populaţia în ansamblu. Astfel, menţinerea în principal în anii care vin a proporţiei actuale de copii şi tineri în şcoală va impune eforturi considerabile în special în zona Asiei şi Americii latine. În plus, chiar dacă în viitorul apropiat rata de natalitate este forţată să scadă, ne putem aştepta la o anumită destindere şi aceasta deoarece s-au născut copii care vor urma şcoala elementară şi secundară în următorii 7 ani.
Trecând în revistă acestea ne gândim uneori că este inutil să ne facem iluzii. Evident, nu vom putea să asigurăm supravieţuirea tuturor speciilor de pe Pământ. Sunt şanse minime să salvăm diversitatea vieţii cu argumente de genul: „un urs Koala este atât de drăguţ”. Mai mult, unele creaturi ne repugnă apriori şi automat tindem să le rejectăm.
Trebuie să identificăm toate sursele de poluare ce pot aduce atingere stării de siguranţă a populaţiei. Iată numai câteva din sursele de poluare:
- rafinării de petrol brut şi instalaţii de gazeificare;
- instalaţii portuare de spălat tancurile petroliere;
- centrale termice şi instalaţii de combustie ce depăşesc o putere calorică de 300 Mw;
- centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, instalaţii destinate să stocheze în permanenţă ori să elimine definitiv deşeuri radioactive (Cesium 137, Carbon 14, Stronţiu 90);
- combinate chimice, care folosesc zinc, mercur, plumb, crom, clor, anhidride sulfuroase.
Din acestea rezultă unele din pericolele ce îi cauzează omului:
- experimente nucleare, chimice şi bacteriologice;
- instalarea de rampe de lansare pentru arme atomice, tactice şi deversarea în apele maritime a deşeurilor atomice;
- emisiile de CO2 şi de CH4 aflate în atmosferă ca urmare a activităţii umane;
- emisiile acide de SO2 şi de NO2,
- degradarea pădurilor ca urmare a noxelor şi a defrişărilor,
- stresul urban,
- accidentele majore,
- deşeurile.
În acest context, creşterea populaţiei, tensiunile din mediu şi urbanizarea sunt caracteristici definitorii încă din secolul XX. Va continua să fie tot aşa şi în secolul XXI ?
Se pun următoarele întrebări:
A. Ce etape urmează creşterea populaţiei în naţiunile industrializate ?
B. Ce tendinţe caracterizează dezvoltarea populaţiei ?
C. Care este relaţia dintre populaţie şi resursele globale şi care este afectată de disparităţi în distribuţie şi consum şi prin evenimentele din mediu ?
D. În ce mod urbanizarea afectează societatea ? Ce procese psihice vor predomina?
Protecţia biodiversităţii, gestionarea resurselor naturale şi dezvoltarea calităţii vieţii sunt primele dacă nu cele mai importante obiective ale structurării unei politici generale ce se concretizează prin inventarierea mijloacelor, valori de referinţă şi mai presus de acestea, dimensionarea corelată cu spaţiile şi cu configuraţia mediului ambiant
În cele din urmă prin politicile sociale, prin strategiile guvernelor urmărim starea de amenitate a populaţiei, dezvoltarea mediului în care indivizii să atingă un maxim de eficienţă intelectuală şi fizică.
Şi în anul ce vine ne vom orienta interesul asupra studiilor privind fenomenele psihologice. Desigur, suntem conştienţi că acest jurnal nu este de cât un pas spre înţelegerea amplitudinii şi complexităţii vieţii psihice, a Omului.

Editor
Eusebiu TIHAN