duminică, 21 ianuarie 2007

SISTEME DE SECURITATE SI PROTECTIE

Discipline: Psihologie organizaţională şi economică


Drd. Eusebiu Tihan
Psiholog-sociolog




În acest articol ne vom referi la sistemele de securitate şi protecţie pentru asigurarea persoanelor şi proprietăţilor împotriva unei plaje largi de pericole cum ar fi, acte de delicvenţă, patologie socială, incendii, riscuri potenţiale precum explozii, accidente, dezastre, acţiuni de spionaj, sabotaj, subversiune, acte de tulburare a ordinii publice, acţiuni cu bombă (ameninţare sau reală) şi, în unele sisteme atacuri realizate de „inamic” interior.
Majoritatea sistemelor de securitate şi protecţie pun accentul pe anumite pericole, unele mai dure ca altele. În unele cercuri, principalele preocupări de securitate şi protecţie se centrează pe furtul din magazine şi pe lipsa de loialitate a angajaţilor (ex: fraude, furtişaguri, delapidări).
Un domeniu special căruia i se acordă atenţie este securitatea personală a unor cetăţeni din anumite organizaţii. Putem enumera angajaţi, clienţi sau rezidenţi. Pe lângă această categorie se acordă atenţie proprietăţii tangibile cum ar fi fabrici, echipamente, produse finite, numerar şi asigurarea securităţii. În categoria proprietăţii intangibile includem informaţii de securitate cu grad înalt de clasificare sau informaţiile ce aparţin organizaţiilor private. Includem aici, proiecte de cercetare, tehnologii, reţete secrete de fabricaţie.
Având această clasificare se impune o distincţie între rolul sistemului de protecţie şi securitate (SSP) şi rolul serviciilor publice (Poliţie, Pompieri). Distincţia provine din faptul că, cei din SSP dezvoltă mijloace şi asigură tehnică ce evidenţiază măsuri pasive şi preventive.
Sistemele de securitate sunt prezente într-o varietate de organizaţii, precum agenţii guvernamentale, obiective industriale, comerciale, hoteluri, blocuri civile de apartamente, spitale, şcoli, universităţi.
Organizaţiile dezvoltate deţin propriul sistem de securitate şi protecţie şi chiar secţiuni de „Business intelligence”, sistem asigurat prin contract cu firme specializate în asigurarea unor astfel de servicii.
Istoria şi dezvoltarea sistemelor de securitate.
Originea şi dezvoltarea sistemelor de securitate se pierd în negura vremurilor dar tehnicile pentru protejarea locuinţelor ce includ sisteme de închidere şi supraveghere a ferestrelor sunt şi ele foarte vechi. Pe măsură ce civilizaţia s-a dezvoltat a apărut o distincţie între securitatea pasivă şi cea activă. Ca urmare, responsabilitatea pentru măsurile de securitate activă a revenit poliţiei şi pompierilor şi serviciilor publice similare. Dar aceste agenţii nu au reuşit să controleze suficient dinamica fenomenelor de devianţă şi chiar de patologie socială. Incapacitatea poliţiei comunitare şi a secţiilor de pompieri de a asigura o stare de securitate dorite de anumite categorii sociale şi de organizaţii au impus la depunerea de eforturi suplimentare.
Astfel, SSP a devenit parte contributivă în asigurarea stării de securitate a unor firme, persoane juridice şi persoane fizice.
Tipuri de sisteme de securitate
Sistemele de securitate pot fi clasificate:
- după tipul de utilizator (ex: industrial, comercial, guvernamental, contractor al guvernului, spital etc.);
- după tipul de organizaţie (ex: proprietar sau beneficiar al contractului de securitate);
- după tipul procesului de securitate (ex: securitate a personalului sau fizică);
- după tipul funcţiei de securitate sau după obiectivul protejat (ex: protecţia unor întreprinderi, controlul furturilor, protecţia contra incendiilor, prevenirea accidentelor, protecţia informaţiilor sensibile);
Asigurarea securităţii micilor afaceri constituie o situaţie specială. Datorită faptului că firmele mici nu îşi pot permite personal specializat pentru realizarea planului de securitate se impune ca măsurile să fie încorporate în rutina şi în pregătirea personalului sau să fie asigurate de o firmă specializată.
Preocuparea principală devine controlul asupra furturilor realizate de personal (aspect intern) şi de terţe persoane (aspect extern).
Securitatea zonelor rezidenţiale. Securitatea unor astfel de zone constituie de asemenea o categorie specială. Locuinţele din ce în ce mai spaţioase sau apartamentele complexe pot solicita măsuri sofisticate de securitate incluzând de exemplu monitorizare TV cu circuit închis a multor sectoare (lifturi holuri, balcoane, subsoluri, terase etc) cât şi pregătirea specială a unei categorii de personal de securitate. Această operaţie impune selecţia şi pregătirea psihologică a unor persoane.
Astăzi se înregistrează o creştere exponenţială a echipamentelor pentru asigurarea securităţii caselor şi apartamentelor mici din blocuri. Piaţa cunoaşte o sumedenie de astfel de „articole”. Totuşi, ţinând cont că aceste echipamente relativ simple vor asigura locuinţa, se impune să se consulte o firmă specializată. SSP Guard asigură o astfel de consultanţă. Preţul plătit asigură confortul psihologic.
Pe lângă aceasta, în comunităţile nou înfiinţate de vile, locuitorii acestora solicită patrule.
Securitatea fizică. În ultimii ani, una din cele mai eficiente tehnologii în asigurarea securităţii s-a înregistrat în zona securităţii fizice. Altfel spus, este vorba de protecţie prin mijloace tangibile.
Securitatea fizică ia în calcul două componente:
- arhitectura şi anexele componente;
- echipamente şi dispozitive.
O construcţie poate fi încadrată ca securizată începând cu planificarea şi limitarea numărului şi locaţiilor de intrare, prin supravegherea atentă a ieşirilor, a traficului şi a locurilor de încărcare.
Echipamentele şi dispozitivele pot fi clasificate în diferite categorii, aceasta făcându-se în funcţie de criteriul dorit. Dacă prin criteriu ne gândim la scop atunci o categorie importantă revine cutiilor-depozit în care includem:
- seifuri şi fisiere,
- comunicaţiile (sisteme automate de control al accesului ce necesită utilizarea unui cod);
- investigaţie şi detecţie („detector de minciuni”);
- dispozitive detecţie intruziune (celule fotoelectrice, echipamente pentru propagarea undelor ultrasonice);
- observare-ascultare (implicare dispozitive de ascultare-înregistrare, camere, TV circuit închis, oglinzi unidirecţionale);
- contra-măsuri pentru observare şi supraveghere (echipamente destinate detecţiei mijloacelor de supraveghere electronică);
- protecţia la incendii.
Un sistem de clasificare bazat pe procese are ca rezultat un alt set de categorii. Ca exemplu, am putea să ne referim la bariere pe perimetru şi blocaje cu scopul prevenţiei sau controlului accesului. Apar şi sistemele luminoase ce ajută la supraveghere şi semnalizarea pătrunderii ilegale.
Din motive economice, sistemele de echipament de securitate includ în mod frecvent sau operează în conjucţie cu sisteme de control al proceselor de producţie. Avem în vedere sistemele de închidere sau de măsurare a temperaturii şi presiunii.
În domeniul echipamentelor de securitate există numeroase cercetări ce conduc la dezvoltarea tehnicii. Unul din cele mai simple exemple se referă la:
F senzorii ce raportează extragerea neautorizată a unor piese, repere tehnologice etc.
F sisteme de identificare de persoană şi de control acces care citesc caracteristicile unice ale unui individ precum calitatea vocii cât şi amprentele;
F dispozitive de supraveghere precum TV în circuit închis ce redau elemente de statică şi dinamică chiar şi pe timpul nopţii;
F dispozitive ce permit supravegherea la o distanţă considerabilă.
Tehnologia echipamentelor de securitate întâmpină numeroase probleme din care una din cele mai importante fiind alarma falsă indusă în sistemele de detecţie a intruziunii. Unele dispozitive au un grad atât de ridicat de sensibilitate încât orice scamă căzută în zona protejată va declanşa alarma. Ca urmare, alarmarea impunea deplasarea de echipaj şi blocarea acestuia pentru o anumită perioadă de timp. În acest timp, în alt perimetru poate interveni ceva deosebit de grav. Ca urmare, pe considerentul blocării de echipaje în alarme false, Poliţia refuză adesea conectarea la dispecerat a unor astfel de dispozitive.
Un alt gen de problemă implică echipamentul ce a fost prost testat, instalat şi întreţinut defectuos.
SSP Guard are timpul, disponibilitatea şi specialiştii necesari pentru a asigura consultanţa şi service-ul necesar cât şi dispozitivul logistic pentru asigurarea securităţii.
Tehnologia administrării de personal.
Este un fapt recunoscut de către specialişti că, o componentă a programelor de securitate constă în strategiile de selecţie şi recrutare cât şi utilizarea eficientă a unui personal de încredere.
„Personalul de securitate” reprezintă o sintaxă utilizată în mod frecvent şi cuprinde măsuri destinate de a-i selecta pe acei oameni ce demonstrează o prognoză bună pe scala de încredere. O firmă în care angajaţii nu se dovedesc a fi de încredere este cu atât mai vulnerabilă decât dacă ar exista migraţie de personal. Cercetările noastre psiho-sociologice realizate în mediul unor firme au evidenţiat faptul că unii angajaţi erau de fapt trimişi cu „sarcini” de către alte firme. De ce? Unii îl numesc Business intelligence.
Ca sinonime se utilizează „screening” sau „vetting”. Cea mai întâlnită tehnică este investigaţia în mediu fapt ce implică obţinerea a cât mai multe date disponibile despre fondul educaţional al persoanelor, despre mediul de lucru cât şi despre comportamentul acestora. Prin realizarea unei astfel de fişe de cunoaştere se pot emite raţionamente referitoare la onestitatea şi loialitatea angajatului. Această lucrare de cunoaştere este în fapt o analiză psihologică şi sociologică şi se impune cu atât mai mult în condiţiile accentuării mobilităţii geografice şi în scopul controlului social.
O altă tehnică la care se poate apela este examinarea la poligraf (detectorul de minciuni).
Ca o completare la această suită de proceduri uneori se impune analiza psihologică cu teste de tip creion-hârtie şi interviul. Se recomandă cel puţin o abordare anuală.
Ieşind puţin din rutină, trebuie să spunem că, pentru a se menţine loialitatea personalului, managementul firmei trebuie să vină în întâmpinare prin cursuri de dezvoltare personală. Desigur, se pot testa vulnerabilităţile persoanei.
Aceste metode constituie instrumente solide pentru realizarea obiectivelor de securitate. Fără îndoială, aceste metode trebuie aplicate de specialişti căci altfel, pot degenera în metode represive asupra climatului organizaţional şi atunci pot ridica probleme de invadare a intimităţii, a procesului de derulare a activităţii având ca efect inhibarea exerciţiului de exprimare liberă. Prin maniera de lucru a psihologilor şi sociologilor se respectă astfel drepturile fundamentale ale subiecţilor.
Sistemele şi procedurile constituie o altă zonă a abordării administrării de personal faţă de securitate. Este posibil ca derularea managementului să se facă într-o astfel de manieră ca securitatea să fie văzută ca ceva din valori alături de maximizarea productivităţii şi de minimizarea costurilor. Ca exemple, ne putem referi la registrul de casă şi alte sisteme automate de înregistrare şi contabilizare sau la principiul dublei responsabilităţi.
Deoarece sistemele de control nu se administrează singure ele trebuie verificate periodic. O procedură tipică este testarea vulnerabilităţilor sau verificarea „erorii create” situaţie în care o eroare sau o breşă este indusă în mod deliberat în sistem tocmai pentru a se vedea dacă este sesizată şi raportată. Investigatori sub acoperirea unor „cumpărători” pot verifica onestitatea personalului din vânzări. De asemenea, pot juca un rol în monitorizarea operaţiilor de control al sistemului.
Pregătirea forţelor, supravegherea şi motivarea sunt alte aspecte foarte importante de administrare a personalului ce apar în abordarea problematicii de securitate.
Eficienţa securităţii unei organizaţii depinde în mare măsură de eficienţa personalului de pază şi de supraveghetori. Aceasta este cu atât mai mult o problemă cu cât aceste poziţii nu sunt bine plătite, implică monotonie şi înregistrează absenteism, tendinţa de a ignora regulamentul.
Utilizarea personalului operativ pentru realizarea obiectivelor de securitate reprezintă o altă direcţie importantă pentru securitate. Ca exemple, ne eferim la ingineri, medici, lucrători, care aplică reglementări de securitate în ceea ce priveşte protejarea informaţiilor clasificate. De asemenea, avem în vedere personalul de vânzări care trebuie să coopereze cu personalul de pază în prevenţia şi detecţia furturilor.
Cooperarea personalului operativ în realizarea obiectivelor de securitate alături de obiectivele de producţie solicită o întrepătrundere între programele de pregătire şi cele de comunicare, supraveghere, motivare a personalului şi tipul de management.
Relaţiile în rândul personalului pot influenţa climatul social sau poate induce o stare de insecuritate.
Programul de securitate se dovedeşte viabil atât timp cât în acea organizaţie, climatul este favorabil fapt ce reliefează loaialitatea personalului de pe toate nivelele.


Bibliografie:
Sultănescu Ioan (coord.), Manual pentru pregătirea specifică în domeniul pazei bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor. Editura PACO, Bucureşti, 2002,
2. Dragoman Ion, Străinu Emil, Armele interzise şi armele neletale în dreptul internaţional umanitar. Editura IESPU– FOCUS, Bucureşti, 2002

Niciun comentariu: