Prof. Dr. Tóth Géza
Cercetarea în domeniul utilizării terapeutice a celulelor stem adulte are un trecut de aproximativ 3 decenii. În 1978 E. Donall Thomas şi colaboratorii săi au adus la cunoştinţă rezultatele introducerii intravenoase a celulelor stem extrase din măduva osoasă, asupra pacienţilor cu leucemie. Pentru această descoperire epocală au primit Premiul Nobel. Acest tratament devenit popular a început să înlocuiască treptat transplantul de măduvă osoasă în cazul pacienţilor cu boli foarte grave. Astăzi transplantul celulelor stem adulte extrase din măduva osoasă poate promite vindecarea în numeroase cazuri de boli hematologice maligne, unele forme grave de anemie, unele sindroame imunodeficitare precum şi în tulburări metabolice.
Această terapie se bazează pe proprietatea celulelor stem de a putea pătrunde chiar şi în organisme străine (de ex. în transplantul de măduvă osoasă, în majoritatea cazurilor, se folosesc celule stem adulte de la alte persoane, pe cât posibil de la rude apropiate imunocompatibile), unde sunt capabile să se alipească, să ‘călătorească’ practic spre acele locuri ale organismului, unde este nevoie de ele, şi în cazul de faţă al leucemiei să se transforme în sânge, respectiv în celule imune.
Esenţa transplantului celulelor stem adulte constă în faptul că, înainte de operaţie, măduva osoasă-sistemul de producere al sângelui şi al sistemului imunitar al pacientului este complet distrus. După această etapă se introduc în circulaţia sangvină celule stem adulte sănătoase. De aici celulele străbat drumul până la măduva osoasă, deoarece de acolo primesc semnalul de chemare, fiind locul unde este cea mai mare nevoie de ele. Această ‘călătorie’ a celulelor stem se numeşte ‘homing’ , adică sosirea acasă. Ajungând în măduva osoasă încep să se înmulţească şi să se diferenţieze, dând naştere astfel noului sistem hematopoetic.
O etapă nouă în folosirea celulelor stem adulte o constituie din 1989, descoperirea şi folosirea ca sursă a celulelor stem adulte, sângele extras din cordonul ombilical. Chiar în acel an s-a efectuat cu succes transfuzia sângelui din cordonul ombilical. Aceasta a fost prima dovadă clinică privind faptul că sângele cordonului ombilical este într-adevăr o sursă de celule stem adulte.
Cu posibilităţile curative ale celulelor stem adulte de diferite provenienţe se ocupă astăzi o nouă ramură a ştiinţei, medicina regenerativă. Cercetările şi aplicarea acestora se extinde de la prepararea şi pregătirea corespunzătoare a ţesuturilor provenite din celulele stem embrionare, la izolarea celulelor stem adulte din ţesuturi şi la sporirea numărului lor .
Popularitatea cercetărilor privind celulele stem adulte se datorează pe de o parte faptului că specialiştii prevăd posibilităţi terapeutice uriaşe în tehnica cultivării ţesuturilor şi organelor în scopuri terapeutice.
Domeniul cel mai promiţător al industriei biotehnologice este producerea de celule stem din celule şi organe cât mai simple. In limba engleză are deja un nume propriu : a tissue engineering, în traducere planificarea ţesuturilor. Scopul acesteia este producerea unor proteze vii, cu ajutorul cărora se pot obţine de exemplu: valve cardiace, articulaţii, discuri cartilaginoase etc, care transplantate să preia funcţia organelor bolnave.
În America a avut loc un experiment de acest fel. In condiţii de laborator din celulele stem ale unei vaci au obţinut un rinichi funcţional pe care l-au transplantat în animal. ‘Noul’
rinichi a funcţionat asemănător cu cel original, producând urină.
Dar cercetările şi experienţele privind celulele stem adulte ridică, chiar ‘ascund’ numeroase întrebări morale şi etice.
Creierul, rinichii, plămânii, miocardul şi practic toate organele noastre apar în perioada timpurie a dezvoltării embrionare şi la vârsta adultă nu conţin suficiente celule stem necesare regenerării. Vătămarea lor conduce la o mare vulnerabilitate, la distrugerea ţesuturilor şi la decăderea gravă a funcţiilor.
Întrebarea mult discutată dacă ţesuturile cu capacitate redusă de regenerare pot fi înlocuite cu proteze vii provenite din celule stem adulte a suscitat imaginaţia în ceea ce priveşte utilizarea terapeutică a celulelor stem adulte.
Celulele stem pot exista în stare continuă de diviziune sau în stare de repaus. Dacă aceste celule ajung în mediul unui ţesut dat, se pot transforma în celule mature diferenţiate care alcătuiesc noi ţesuturi. Acestea sunt proprietăţile care sunt atât de importante pentru ştiinţă şi terapeutică. De aceste cunoştinţe se profită atunci când celulele stem provenite din sângele cordonului ombilical sunt transpuse în organul afectat, în lichidul cefalorahidian sau în circulaţia sangvină. Acest procedeu terapeutic este folosit în China , având astăzi un ecou mare în presă. Practic, din sângele cordonului ombilical al altor persoane se extrag celulele stem adulte, apoi sunt introduse, în formă concentrată, în diferitele locuri ale organului. Introducerea celulelor stem provenite din cordonul ombilical poate tolera mici abateri privind compatibilitatea ţesuturilor, în consecinţă există posibilitatea folosirii în cazul vindecării altor persoane. O explicaţie probabilă a acestui fapt este că celulele imunitare din sângele cordonului ombilical sunt încă imature şi de aceea incompatibilitatea imună cu organismul gazdă este mai mică. Totuşi modul în care celulele sunt introduse în organismul străin este încă insuficient documentat şi publicat. Acestui fapt i se datorează o oarecare reticenţă din partea medicilor cu toate că rezultatele comunicate sunt foarte bune.
După părerea specialiştilor adevăratul salt înainte l-ar constitui potenţialul organismului de a corecta el însuşi accidentările, de a înlocui singur celulele pierdute în cursul imbolnăvirilor, accidentelor sau pur şi simplu datorită îmbătrânirii. Pentru aceasta nu este nevoie de izolarea, purificarea celulelor stem adulte, de căutarea anevoiasă a donatorului şi de scăderea reacţiei imunologice a organismului gazdă. Dacă celulele stem adulte se află în fiecare ţesut, trebuie ‘numai’ să le găsim şi să le activăm la locul şi la timpul potrivit.
La vârsta adultă celulele stem se găsesc în numeroase ţesuturi ale organismului. In organismul adult celulele stem din ţesuturi asigură de-a lungul vieţii, refacerea continuă a ţesuturilor folosite permanent. Fiecare celulă stem adultă din ţesut trebuie să ia decizii foarte diferite în organism. Prima şi cea mai importantă este : să trăiască sau să piară ? Dacă trăieşte, ce drum în viaţă să aleagă ? Divizarea sau diferenţierea, stabilitate sau migraţie? Care să fie soarta celulelor apărute în cursul diferenţierii? Să meargă mai departe pe calea evoluţiei (diferenţiere) sau să-şi păstreze ‘potenţialul’ propriu? Rezolvările sunt aduse de celulele stem adulte, dar în toate cazurile trebuie să răspundă cerinţelor ţesutului dat şi ale organismului în întregime.
Celulele stem adulte pot servi ca bază potenţială pentru organism în scopul proceselor de regenerare. Se desfăşoară cercetări intensive pentru găsirea posibilităţilor terapeutice în maladiile în care au loc pierderi celulare (infarct miocardic, atac vascular cerebral, leziunile măduvei spinării, etc). Teoretic, s-ar putea ajunge la vindecare prin anularea cauzelor îmbolnăvirii sau influenţarea acestora. Adică s-ar reface miocardul, care şi-a încetat activitatea, ţesutul lezat al creierului s-ar repopula cu celule nervoase şi nevroglii, membrele paralizate ar începe să se mişte din nou. Experienţele din ultimili câţiva ani au arătat că unele celule stem adulte, aflate în câteva ţesuturi, izolate şi apoi reintroduse în organism sunt capabile să se diferenţieze în celule şi ţesuturi. Aceasta este aşa numita transdiferenţiere.
Astfel am ajuns la o nouă posibilitate a folosirii celulelor stem în terapie, în cursul căreia în organul accidentat, necesitând regenerarea, nu ajung celulele străine ci cele proprii.
Este citat cazul unui copil cu scleroză amiotrofică laterală care nu putea respira decât cu ajutorul aparatelor. În Spitalul de Copii din Torino medicii au extras din măduva osoasă proprie a copilului celule stem şi le-au transplantat în măduva coloanei vertebrale. Datorită acestei intervenţii copilul a devenit capabil să respire singur.
In 2005 In Ungaria, pentru a treia oară la nivel mondial, s-a efectuat primul transplant de celule stem în cadrul Institutului Naţional de Cardiologie. Celulele stem adulte din măduva unei femei care a suferit un infarct miocardic au fost introduse prin cateterizare în artera coronariană în zona infarctizată. Aceste celule stem se alipesc şi au capacitatea de a se transforma în celule celule capilare mici. Astfel asigură pe de o parte irigarea sangvină, pe de altă parte se pot transforma în celule cardiace. La pacienta respectivă suprafaţa atinsă de infarct s-a micşorat mai mult decât era de aşteptat, iar activitatea inimii s-a îmbunătăţit.
Celulele stem adulte se găsesc în organism nu numai în perioada embrionară de formare a organismului ci şi de-a lungul întregii noastre vieţi, formând o rezervă de celule speciale care pot înlocui în caz de necesitate celulele distruse, în multe cazuri. Nu de mult cercetătorii Universităţii Duke au descoperit că procesul de îmbătrânire este cauzat de scăderea numărului anumitor celule stem adulte.
Curiozitatea cercetătorilor a fost aţâţată şi de întrebarea : de ce o dată cu vârsta riscul sclerozării vaselor sangvine creşte din ce în ce mai mult ? Au descoperit că la vârsta înaintată celulele stem scad sau dispar dintr-o dată, acestea fiind necesare reparării şi reîntineririi pereţilor vaselor sangvine fapt care îngreunează contracararea obiceiurilor proaste, cum ar fi alimentaţia incorectă sau fumatul. Dacă această reparare nu are loc, pe pereţii vasculari apar depuneri, ducând la procesul de sclerozare, care cu timpul obstrucţionează circulaţia sangvină. In experiment s-au folosit nişte şoareci în vârstă care sufereau de scleroză gravă şi care aveau un nivel ridicat al colesterolului. Aceşti şoareci au fot special pregătiţi în laborator. Apoi le-au fost injectate de mai multe ori timp de 14 săptămâni celule stem adulte, provenite de la şoareci tineri, sănătoşi. Grupa de control nu a fost supusă nici unui tratament. După 14 săptămâni la animalele tratate s-au găsit pe pereţii vaselor mult mai puţine leziuni, cu toate că nivelul colesterolului a rămas ridicat.
Acest experiment a arătat că celulele stem medulare s-au deplasat la nivelul pereţilor vasculari în special în acele locuri în care apăruseră primele semne ale sclerozei, de exemplu la nivelul bifurcaţiilor arteriale. Examenul microscopic a dovedit că pe lângă migrarea în locurile suferinde, la acest nivel celulele stem adulte s-au şi transformat în celule endoteliale sau în celule musculare netede din structura peretelui vascular.
Este dovedit faptul că o dată cu înaintarea în vârstă numărul celulelor stem adulte aflate în circulaţie scade. Numărul scăzut de celule stem adulte nu mai poate asigura regenerarea corespunzătoare, datorită acestui fapt odată cu îmbătrânirea scade şi funcţionalitatea organelor.
Pe de altă parte s-a arătat că indiferent de vârstă, cu cât în organism se află mai multe celule stem adulte, cu atât starea sănătăţii este mai bună. Profesorul Tomada a examinat bolnavi de inimă. La fiecare a măsurat numărul celulelor stem adulte, aflate în circulaţie. A constatat că bolnavii care posedă un număr mai mare de celule stem s-au vindecat mai repede şi cu rezultate mai bune decât cei cu număr mai scăzut. In practică, nivelul celulelor stem adulte este cel mai fidel indicator al sănătăţii circulaţiei sangvine. Este mai bun decât nivelul colesterolului, al tensiunii arteriale, al glicemiei etc.
In măsura în care ar fi posibilă creşterea numărului celulelor stem adulte în circulaţie, ar putea creşte posibilitatea de regenerare, ar scadea numarul problemelor legate de îmbătrânire, ar creşte funcţionalitate organelor, ar prelungi speranţa de viaţă cu un risc mai mic al îmbolnăvirilor.
Si astfel s-a ajuns la STEMXCELL. In acest preparat se găseşte concentrat de algă AFA, 1-selectin, diferite polizaharide care pot creşte cu 30-40% numărul celulelor stem adulte periferice.
La această influenţă se ajunge prin creşterea diviziunii celulelor stem în măduva osoasă, prin stimularea trecerii acestora din măduva osoasă în sânge, facilitarea circulaţiei lor în sânge şi identificarea zonelor care trebuie ajutate, de asemenea sprijină instalarea lor în ţesuturi, şi ajută la diferenţierea lor în celule specifice corespunzătoare.
Acest produs reprezintă o alternativă deosebită comparativ cu celelalte modalităţi terapeutice cu celule stem amintite mai sus. Avantajele sunt că nu comportă probleme de etică, nu necesită asistenţă medicală specială, iar efectele secundare sunt absente datorită compoziţiei în întregime naturală a produsului. Nu în ultimul rând este de amintit faptul că, spre deosebire de celelalte terapii cu celule stem adulte este mult mai ieftin.
Cercetarea în domeniul utilizării terapeutice a celulelor stem adulte are un trecut de aproximativ 3 decenii. În 1978 E. Donall Thomas şi colaboratorii săi au adus la cunoştinţă rezultatele introducerii intravenoase a celulelor stem extrase din măduva osoasă, asupra pacienţilor cu leucemie. Pentru această descoperire epocală au primit Premiul Nobel. Acest tratament devenit popular a început să înlocuiască treptat transplantul de măduvă osoasă în cazul pacienţilor cu boli foarte grave. Astăzi transplantul celulelor stem adulte extrase din măduva osoasă poate promite vindecarea în numeroase cazuri de boli hematologice maligne, unele forme grave de anemie, unele sindroame imunodeficitare precum şi în tulburări metabolice.
Această terapie se bazează pe proprietatea celulelor stem de a putea pătrunde chiar şi în organisme străine (de ex. în transplantul de măduvă osoasă, în majoritatea cazurilor, se folosesc celule stem adulte de la alte persoane, pe cât posibil de la rude apropiate imunocompatibile), unde sunt capabile să se alipească, să ‘călătorească’ practic spre acele locuri ale organismului, unde este nevoie de ele, şi în cazul de faţă al leucemiei să se transforme în sânge, respectiv în celule imune.
Esenţa transplantului celulelor stem adulte constă în faptul că, înainte de operaţie, măduva osoasă-sistemul de producere al sângelui şi al sistemului imunitar al pacientului este complet distrus. După această etapă se introduc în circulaţia sangvină celule stem adulte sănătoase. De aici celulele străbat drumul până la măduva osoasă, deoarece de acolo primesc semnalul de chemare, fiind locul unde este cea mai mare nevoie de ele. Această ‘călătorie’ a celulelor stem se numeşte ‘homing’ , adică sosirea acasă. Ajungând în măduva osoasă încep să se înmulţească şi să se diferenţieze, dând naştere astfel noului sistem hematopoetic.
O etapă nouă în folosirea celulelor stem adulte o constituie din 1989, descoperirea şi folosirea ca sursă a celulelor stem adulte, sângele extras din cordonul ombilical. Chiar în acel an s-a efectuat cu succes transfuzia sângelui din cordonul ombilical. Aceasta a fost prima dovadă clinică privind faptul că sângele cordonului ombilical este într-adevăr o sursă de celule stem adulte.
Cu posibilităţile curative ale celulelor stem adulte de diferite provenienţe se ocupă astăzi o nouă ramură a ştiinţei, medicina regenerativă. Cercetările şi aplicarea acestora se extinde de la prepararea şi pregătirea corespunzătoare a ţesuturilor provenite din celulele stem embrionare, la izolarea celulelor stem adulte din ţesuturi şi la sporirea numărului lor .
Popularitatea cercetărilor privind celulele stem adulte se datorează pe de o parte faptului că specialiştii prevăd posibilităţi terapeutice uriaşe în tehnica cultivării ţesuturilor şi organelor în scopuri terapeutice.
Domeniul cel mai promiţător al industriei biotehnologice este producerea de celule stem din celule şi organe cât mai simple. In limba engleză are deja un nume propriu : a tissue engineering, în traducere planificarea ţesuturilor. Scopul acesteia este producerea unor proteze vii, cu ajutorul cărora se pot obţine de exemplu: valve cardiace, articulaţii, discuri cartilaginoase etc, care transplantate să preia funcţia organelor bolnave.
În America a avut loc un experiment de acest fel. In condiţii de laborator din celulele stem ale unei vaci au obţinut un rinichi funcţional pe care l-au transplantat în animal. ‘Noul’
rinichi a funcţionat asemănător cu cel original, producând urină.
Dar cercetările şi experienţele privind celulele stem adulte ridică, chiar ‘ascund’ numeroase întrebări morale şi etice.
Creierul, rinichii, plămânii, miocardul şi practic toate organele noastre apar în perioada timpurie a dezvoltării embrionare şi la vârsta adultă nu conţin suficiente celule stem necesare regenerării. Vătămarea lor conduce la o mare vulnerabilitate, la distrugerea ţesuturilor şi la decăderea gravă a funcţiilor.
Întrebarea mult discutată dacă ţesuturile cu capacitate redusă de regenerare pot fi înlocuite cu proteze vii provenite din celule stem adulte a suscitat imaginaţia în ceea ce priveşte utilizarea terapeutică a celulelor stem adulte.
Celulele stem pot exista în stare continuă de diviziune sau în stare de repaus. Dacă aceste celule ajung în mediul unui ţesut dat, se pot transforma în celule mature diferenţiate care alcătuiesc noi ţesuturi. Acestea sunt proprietăţile care sunt atât de importante pentru ştiinţă şi terapeutică. De aceste cunoştinţe se profită atunci când celulele stem provenite din sângele cordonului ombilical sunt transpuse în organul afectat, în lichidul cefalorahidian sau în circulaţia sangvină. Acest procedeu terapeutic este folosit în China , având astăzi un ecou mare în presă. Practic, din sângele cordonului ombilical al altor persoane se extrag celulele stem adulte, apoi sunt introduse, în formă concentrată, în diferitele locuri ale organului. Introducerea celulelor stem provenite din cordonul ombilical poate tolera mici abateri privind compatibilitatea ţesuturilor, în consecinţă există posibilitatea folosirii în cazul vindecării altor persoane. O explicaţie probabilă a acestui fapt este că celulele imunitare din sângele cordonului ombilical sunt încă imature şi de aceea incompatibilitatea imună cu organismul gazdă este mai mică. Totuşi modul în care celulele sunt introduse în organismul străin este încă insuficient documentat şi publicat. Acestui fapt i se datorează o oarecare reticenţă din partea medicilor cu toate că rezultatele comunicate sunt foarte bune.
După părerea specialiştilor adevăratul salt înainte l-ar constitui potenţialul organismului de a corecta el însuşi accidentările, de a înlocui singur celulele pierdute în cursul imbolnăvirilor, accidentelor sau pur şi simplu datorită îmbătrânirii. Pentru aceasta nu este nevoie de izolarea, purificarea celulelor stem adulte, de căutarea anevoiasă a donatorului şi de scăderea reacţiei imunologice a organismului gazdă. Dacă celulele stem adulte se află în fiecare ţesut, trebuie ‘numai’ să le găsim şi să le activăm la locul şi la timpul potrivit.
La vârsta adultă celulele stem se găsesc în numeroase ţesuturi ale organismului. In organismul adult celulele stem din ţesuturi asigură de-a lungul vieţii, refacerea continuă a ţesuturilor folosite permanent. Fiecare celulă stem adultă din ţesut trebuie să ia decizii foarte diferite în organism. Prima şi cea mai importantă este : să trăiască sau să piară ? Dacă trăieşte, ce drum în viaţă să aleagă ? Divizarea sau diferenţierea, stabilitate sau migraţie? Care să fie soarta celulelor apărute în cursul diferenţierii? Să meargă mai departe pe calea evoluţiei (diferenţiere) sau să-şi păstreze ‘potenţialul’ propriu? Rezolvările sunt aduse de celulele stem adulte, dar în toate cazurile trebuie să răspundă cerinţelor ţesutului dat şi ale organismului în întregime.
Celulele stem adulte pot servi ca bază potenţială pentru organism în scopul proceselor de regenerare. Se desfăşoară cercetări intensive pentru găsirea posibilităţilor terapeutice în maladiile în care au loc pierderi celulare (infarct miocardic, atac vascular cerebral, leziunile măduvei spinării, etc). Teoretic, s-ar putea ajunge la vindecare prin anularea cauzelor îmbolnăvirii sau influenţarea acestora. Adică s-ar reface miocardul, care şi-a încetat activitatea, ţesutul lezat al creierului s-ar repopula cu celule nervoase şi nevroglii, membrele paralizate ar începe să se mişte din nou. Experienţele din ultimili câţiva ani au arătat că unele celule stem adulte, aflate în câteva ţesuturi, izolate şi apoi reintroduse în organism sunt capabile să se diferenţieze în celule şi ţesuturi. Aceasta este aşa numita transdiferenţiere.
Astfel am ajuns la o nouă posibilitate a folosirii celulelor stem în terapie, în cursul căreia în organul accidentat, necesitând regenerarea, nu ajung celulele străine ci cele proprii.
Este citat cazul unui copil cu scleroză amiotrofică laterală care nu putea respira decât cu ajutorul aparatelor. În Spitalul de Copii din Torino medicii au extras din măduva osoasă proprie a copilului celule stem şi le-au transplantat în măduva coloanei vertebrale. Datorită acestei intervenţii copilul a devenit capabil să respire singur.
In 2005 In Ungaria, pentru a treia oară la nivel mondial, s-a efectuat primul transplant de celule stem în cadrul Institutului Naţional de Cardiologie. Celulele stem adulte din măduva unei femei care a suferit un infarct miocardic au fost introduse prin cateterizare în artera coronariană în zona infarctizată. Aceste celule stem se alipesc şi au capacitatea de a se transforma în celule celule capilare mici. Astfel asigură pe de o parte irigarea sangvină, pe de altă parte se pot transforma în celule cardiace. La pacienta respectivă suprafaţa atinsă de infarct s-a micşorat mai mult decât era de aşteptat, iar activitatea inimii s-a îmbunătăţit.
Celulele stem adulte se găsesc în organism nu numai în perioada embrionară de formare a organismului ci şi de-a lungul întregii noastre vieţi, formând o rezervă de celule speciale care pot înlocui în caz de necesitate celulele distruse, în multe cazuri. Nu de mult cercetătorii Universităţii Duke au descoperit că procesul de îmbătrânire este cauzat de scăderea numărului anumitor celule stem adulte.
Curiozitatea cercetătorilor a fost aţâţată şi de întrebarea : de ce o dată cu vârsta riscul sclerozării vaselor sangvine creşte din ce în ce mai mult ? Au descoperit că la vârsta înaintată celulele stem scad sau dispar dintr-o dată, acestea fiind necesare reparării şi reîntineririi pereţilor vaselor sangvine fapt care îngreunează contracararea obiceiurilor proaste, cum ar fi alimentaţia incorectă sau fumatul. Dacă această reparare nu are loc, pe pereţii vasculari apar depuneri, ducând la procesul de sclerozare, care cu timpul obstrucţionează circulaţia sangvină. In experiment s-au folosit nişte şoareci în vârstă care sufereau de scleroză gravă şi care aveau un nivel ridicat al colesterolului. Aceşti şoareci au fot special pregătiţi în laborator. Apoi le-au fost injectate de mai multe ori timp de 14 săptămâni celule stem adulte, provenite de la şoareci tineri, sănătoşi. Grupa de control nu a fost supusă nici unui tratament. După 14 săptămâni la animalele tratate s-au găsit pe pereţii vaselor mult mai puţine leziuni, cu toate că nivelul colesterolului a rămas ridicat.
Acest experiment a arătat că celulele stem medulare s-au deplasat la nivelul pereţilor vasculari în special în acele locuri în care apăruseră primele semne ale sclerozei, de exemplu la nivelul bifurcaţiilor arteriale. Examenul microscopic a dovedit că pe lângă migrarea în locurile suferinde, la acest nivel celulele stem adulte s-au şi transformat în celule endoteliale sau în celule musculare netede din structura peretelui vascular.
Este dovedit faptul că o dată cu înaintarea în vârstă numărul celulelor stem adulte aflate în circulaţie scade. Numărul scăzut de celule stem adulte nu mai poate asigura regenerarea corespunzătoare, datorită acestui fapt odată cu îmbătrânirea scade şi funcţionalitatea organelor.
Pe de altă parte s-a arătat că indiferent de vârstă, cu cât în organism se află mai multe celule stem adulte, cu atât starea sănătăţii este mai bună. Profesorul Tomada a examinat bolnavi de inimă. La fiecare a măsurat numărul celulelor stem adulte, aflate în circulaţie. A constatat că bolnavii care posedă un număr mai mare de celule stem s-au vindecat mai repede şi cu rezultate mai bune decât cei cu număr mai scăzut. In practică, nivelul celulelor stem adulte este cel mai fidel indicator al sănătăţii circulaţiei sangvine. Este mai bun decât nivelul colesterolului, al tensiunii arteriale, al glicemiei etc.
In măsura în care ar fi posibilă creşterea numărului celulelor stem adulte în circulaţie, ar putea creşte posibilitatea de regenerare, ar scadea numarul problemelor legate de îmbătrânire, ar creşte funcţionalitate organelor, ar prelungi speranţa de viaţă cu un risc mai mic al îmbolnăvirilor.
Si astfel s-a ajuns la STEMXCELL. In acest preparat se găseşte concentrat de algă AFA, 1-selectin, diferite polizaharide care pot creşte cu 30-40% numărul celulelor stem adulte periferice.
La această influenţă se ajunge prin creşterea diviziunii celulelor stem în măduva osoasă, prin stimularea trecerii acestora din măduva osoasă în sânge, facilitarea circulaţiei lor în sânge şi identificarea zonelor care trebuie ajutate, de asemenea sprijină instalarea lor în ţesuturi, şi ajută la diferenţierea lor în celule specifice corespunzătoare.
Acest produs reprezintă o alternativă deosebită comparativ cu celelalte modalităţi terapeutice cu celule stem amintite mai sus. Avantajele sunt că nu comportă probleme de etică, nu necesită asistenţă medicală specială, iar efectele secundare sunt absente datorită compoziţiei în întregime naturală a produsului. Nu în ultimul rând este de amintit faptul că, spre deosebire de celelalte terapii cu celule stem adulte este mult mai ieftin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu