CONTROLUL NASTERILOR (III)

Aspecte psihologice şi sociale ale controlului naşterii

drd Eusebiu TIHAN,psiholog-sociolog

De-a lungul istoriei şi în cele mai multe culturi, puterea şi prosperitatea au fost asociate cu creşterea poulaţiei. Statutul social şi economic şi emanciparea familiei depind adesea de numărul de copii.
Cu o mortalitate ridicată datoprată bolilor, războiului şi altor evenimente naturale, supravieţuitorii unei societăţi ca un întreg şi ai familiilor au fost foarte bine serviţi de atitudinile şi instituţiile pronataliste.
Totuşi, nu raraeori, limitarea reproducerii a fost motivată de o trebuinţă controversată de a menţine sau îmbunătăţi standardele de viaţă şi sănătate. Aceasta se întâmplă atunci când, datorită unei libertăţi temporare generate de război sau epidemii, populaţia creşte ca număr iar metodele de cultivare nu pot asigura suficientă hrană, locuri de muncă, locuinţe, instituţii demografice. Astfel, întotdeauna au existat nenumărate motive pentru care unii indivizi sau unele grupuri îşi doresc să controleze fertilitatea.

Problemele populaţiei şi controlul naşterii
Perseverenţa personalului, raţiunile etice şi economice pentru controlul naşterii au început să fie intensificate în ultimii ani datorită aşa numitei explozii a populaţiei. După cel de-al doilea război mondial, scăderea dramatică a ratei mortalităţii datorită măsurilor e sănătate publică a avut ca rezultat dublarea ratei de creştere a populaţiei lumii înmtr-un interval de 15 ani.
Cea mai rapidă creştere de populaţie a apărut în special în ţările cu produs economic foarte scăzut pe cap de locuitor – ţări care au cea mai mare nevoie de creştere a producţiei şi a standardelor de viaţă dar sunt şi foarte puţin capabile să-şi menţină corelarea economică având o populaţie cu un ritm de creştere susţinut. Multe din aceste ţări sunt situate în Asia şi America latină şi conţin 70% din populaţia lumii. Pentru a soluţiona această problemă, controlul naşterii a fost susţinut pentru a aduce rata de creştere a populaţiei la nivele la care dotările şi nivelul de dezvoltare din agricultură, industrie şi din planul social pot îmbunătăţi calitatea vieţii. Pe de altă parte, şi ţările dezvoltate au înregistrat probleme de dezechilibru a populaţiei chiar dacă nu la un nivel atât de acut. Dar, în ambelşe tipuri de state, controlul naşterii printr-un mijloc sau altul este ceva obişnuit. Factorii sociali majori ce afectează obiectivele şi practica controlului naşterilor sunt convingerile religioase şi ideologice, impulsurile biologice, modelele culturale şi familiale, sănătatea şi statutul femeii, presiunile clasei naţionale sau a grupurilor d einterese, ambiţia, educaţia, modelele ocupaţionale, standardele de viaţă, locuinţele etc.

Obiective sociale şi etice ce ţin de avortul provocat
Probleme speciale ce ţin de avort

Acei care obiectează asupra avortului bazându-se pe elemente de etică încep cu premisa după care, execptând cazul în care viaţa mamei este în joc, nu există baze raţionale pentru a se distinge între un nou născut şi un fetus.
Fetusul se dezvoltă, se schimbă şi chiar reacţionează la mediul său din burta mamei. Copilul este în oricare din sensuri doar un membru potenţial al societăţii după cum şi fătul este. Pe de altă parte, susţinătorii avortului avansează argumentele:
- înainte de cea de a patra lună de graviditate, fetusul şi-a dobândit câteva din caracteristicile comune identificate ca fiind umane;
- controlul populaţiei necesită (deoarece tehnicile contraceptive nu vor fi nciodată perfecte) ca avortul să fie disponibil acelor mame care doresc să-şi finalizeze graviditatea în ideea unei cauze. Este ineficient şi nedorit din punct de vedere social să se impună sancţiuni penale împotriva unui comportament acceptabil. În cele din urmă trebuie menţionat că, numai dacă femeia are asigurat un control al naşterii complet şi sigur putem spune că şi-a asigurat emanciparea.
Iată şi un aspect din România.
Pastila de avort bate la uşa României
Laura Lică,Evenimentul zilei, 7.12.2001
O echipă de medici americani studiază, de aproape 1 lună, situaţia contracepţiei şi avortului în România, împreună cu specialişti din ministerul Sănătăţii. Pe baza studiului făcut de ei se va hotărî dacă pastila de avortat se va introduce şi la noi în ţară. Deja faimoasă în Europa şi în SUA, pastila RU486 ajută femeile să avorteze fără nici un fel de intervenţie chirurgicală. Folosită prima oară în Franţa, în 1980, pastila a ajutat deja o jumătate de milion de femei să avorteze. Dar, ca şi avortul, pastila este subiectul unor dispute aprinse între susţinătorii ei şi cei care o contestă. Stuiul efectuat de medicii americani şi români în 14 judeţe din ţară va sta la baza discuţiilor care vor avea loc în cadrul MS la începutul anului următor şi în urma cărora se va stabili dacă pastila va fi introdusă şi în România.
Pilulă de 100 dolari
Tratamentul medicamentos care provoacă avortul prsupune trei etape. Prima constă în administrarea pastile RU486. simptomele ulterioare sunt cele ale unei mestruaţii mai abundente. După o zi sau două, femeia merge din nou la medic, unde i se dă încă o pastilă, da de alt tip. De obicei, în decurs de patru ore, această a doua pastilă duce la contracţii mai puternice ale uterului şi finalizează avortul. Urmează apoi o a treia vizită la medic pentru a se stabili dacă avortul a avut loc şi dacă nu există efecte secundare. […]
Acest tratament a stârnit numeroase controverse în SUA. Departamentul Sănătăţii din SUA a fost chiar acuzat că a grăbit în mod nejustificat efectuarea testelor legate de tratamentul pentru avort. Multe grupuri non-guvernamentale din America au invocat efectele negative înregistrate în unele cazuri: hemoragiile puternice pe care le provoacă acest tratament la unele femei care au ajuns chiar să aibă nevoie de transfuzii, şi şocul psihic mai mare decât la un avort chirurgical, când femeia intră în contact direct cu fetusul ucis chiar de porpria mână.
Totuşi, până acum 500.000 de femei au avortat în lume folosind această metodă şi numai un deces a fost înregistrat. Rata de deces pentru avortul prin aspiraţie, cel mai des folosit la ora actuală, este de un deces la 200.000 de avorturi.

Influenţe sociale
Efectele condiţiei economice şi a statusului social
În societăţile moderne care asigură oportunităţi economice şi mobilitate socială exită un amplu control al naşterilor.
Bărbatul manifestă o ambiţie pentru ocuparea unei poziţii economice şi sociale, să asigure standarde ridicate de viaţă şi educaţie iar părinţii doresc ca descendenţii lor să depăşească condiţia acestora. Un astfel de individ va avea probabil şanse mai bune de reuşită dacă veniturile sunt concentrate pe un număr redus de copii.
În societăţile sărace sau în păturile sărace ale unei populaţii, bărbatul este lipsit de încrederea că va putea înfrânge situaţiile adverse sau el se simte dezamăgit.
Mai mult, controlul naşterii nu este foarte bine valorizat din moment ce mortalitatea infantilă este ridicată, când există dependenţă de munca familiei sau a copilului sau atunci când evoluţia se dobândeşte prin alianţe de căsătorie sau prin distribuţia socioeconomică către fii şi fiice.
Pentru diverşii indivizi ai populaţiei pot exista o sumedenie de motive pentru evitarea sau neglijarea contracepţiei.
În culturile tradiţionale sau pauperizate, femeia este presată să creadă că naşterea copilului constituie raţiunea sa de a exista iar bărbatul, simţindu-se ineficient în relaţia cu lumea tinde să creadă că, poziţia de sănătate de copil reprezintă demonstrarea bărbăţiei şi puterii.
Pe lângă aceasta, bărbatul care doreşte o soţie supusă se va înfricoşa în momentul în care contracepţia tinde să elibereze femeia. Dimpotrivă, bărbatul este mult mai înclinat să accepte controlul naşterilor atunci când vede în rolul soţiei un bun prieten şi atunci când statutul femeii în familie şi societate este relativ ridicat.

Problema metodelor utilizabile
Motivaţia generală nu constituie singurul determinant în alegerea controlului naşterii. Metoda este foarte importantă. Din momentul în care contracepţia a devenit o procedură voluntară, persoana sau cuplul trebuie motivată în utilizarea unei metode. Astfel, absenţa intimităţii în cămin cât şi lipsa unor instrucţiuni medicale au făcut ca diafragmele să nu poată fi folosite în societăţile de tip preindustrial. Costul prezervativelorface ca ele să nu fie utilizate de către persoanele sărace.
În timp ce metoda ciclului nu necesită “dispozitive” totuşi necesită utilizarea sofisticată a calendarului şi măsurători de timp şi temperaturi care au rămas străine multor culturi şi au fost dificil de introdus în rândul altor populaţii.
Noile contraceptive intrauterine promit substanţial în ceea ce priveşte curba creşterii populaţiei, deoarece utilizarea lor necesită doar o singură inserţie pentru protecţie de lungă durată contra gravidităţii şi solicită doar o scurtă vizită medicală şi verificări periodice.
Odată cu creşterea investiţiilor în cercetarea contraceptivă se anticipează perfecţionarea altor noi metode simple. În acest timp, eforturile în sfera educaţiei, caută să accentueze motivaţia pentru controlul fertilităţii într-un număr de naţiuni aflate în plină creştere a populaţiei.

Bibliografie:
1) Morison, JE, Foetal and neonatal Pathology, 3rd ed, 1970;
2) Norma A.P., Congenital abnormalities in infancy, 2nd ed., 1971,
3) Potter E.L., Pathology of the fetus and infant, 2nd ed., 1961,
4) Roberts J.A.F., An introduction to medical genetics, 5th ed., 1970,
5) Rubin A.(ed.), Handbook of congenital Malformation, 1967.
6) Enciclopedia britanică, 1976