ANARHIA (III)
SCURTĂ ANALIZA ISTORICĂ ŞI PSIHOSOCIALĂ A CONCEPTULUI ŞI A DINAMICII DOCTRINELOR ŞI ATITUDINILOR ANARHISTE
,,Comportament indisciplinat ..
L.Brum şi P.Sleznik, “Sociologia”
,,Comportament indisciplinat ..
L.Brum şi P.Sleznik, “Sociologia”
Care este diferenţa dintre “indisciplinat” şi comportament agresiv?
Din punctul meu de vedere nu este nici o diferenţă. Sociologii obişnuiesc să folosească conceptul de “dezorganizare” în loc de “anarhie” sau, mai recent, “perioade de insecuritate”. În următoarele trimiteri, cauzele anarhiei vor fi prezentate suficient de clar. Termenul de “cultură” este uzitat în sensul său extins dar consider că în acest caz se elimină elementele de coeziune a indivizilor în societate.
În sectiunea din numarul anterior, tipul de societate definea Anarahia ca fiind opusă societăţii Gemeinschaft. Analizând Anarhia după Gemeinschaft am intersectat vârful curbei moralităţii. Un exemplu din situaţia politică actuală îl contituie “perestroika”din fosta URSS. La început, societatea sovietică era o societate foarte coezivă, menţinută astfel de către ideologia comunistă şi de către KGB.
În sectiunea din numarul anterior, tipul de societate definea Anarahia ca fiind opusă societăţii Gemeinschaft. Analizând Anarhia după Gemeinschaft am intersectat vârful curbei moralităţii. Un exemplu din situaţia politică actuală îl contituie “perestroika”din fosta URSS. La început, societatea sovietică era o societate foarte coezivă, menţinută astfel de către ideologia comunistă şi de către KGB.
Când Gorbaciov a preluat puterea iar “perestroika” s-a declanşat, societatea sovietică s-a transformat în scurt timp în Anarhie (a se vedea partea stângă a curbei). Uniunea Sovietică s-a divizat. Agresivitatea teribilă şi accentuată ce a influenţat jumătate din întregul glob şi-a pierdut însemnătatea politică în cursul a câtorva luni. Mai mult decât atât, ceea ce s-a pierdut au fost câteva state care se luptau între ele pentru nişte rămăşiţe din moştenirea colonială. Bandiţii criminali şi politici şi-au dezvoltat puterea în această nouă situaţie.
Să revenim la anarhie, tipul de societate cu cea mai slabă coeziune între membri. Nu există o delimitare clară între Gesellschaft şi Anarhie. degradarea şi ruinarea societăţii optimale are loc treptat şi trece neobservată.
Uneori, câteva luni sunt suficiente pentru a discredita liderul şi de a-l răsturna printr-o revoluţie.
În mod similar, este dificil de sesizat ruinarea societăţii. Doar privind înapoi se pot nota schimbările intervenite. Mulţi vor numi aceasta ca fiind progres.
Comportamentul de indisciplină distruge societatea deoarece nu sunt luate în considerare consecinţele. Cu alte cuvinte, anarhia produce o şi mai mare anarhie.
Trăsătura principală a Anarhiei este absenţa codurilor morale, a legilor şi a limitelor de conduită. Membrii unei astfel de societate nu au o disciplină şi, după cum vom vedea sunt foarte uşor iritabili şi agresivi. Societăţi mari ce altădată erau menţinute coeziv de către religie ori de către alţi factori s-au scindat în mici grupuri; fiecare din aceste grupuri au factori de integrare ce aparţin primei ori celei de a doua listă amintite. Astfel, apar diferite caste şi secte religioase, grupuri de nudişti, asociaţii pentru protecţia copiilor, pentru protecţia animalelor, etc. Abundenţa de astfel de grupuri, înfăţişează gradul de degradare al societăţii. Unele grupuri se întrec cu alte grupuri pentru obţinerea supremaţiei, altele manifestă ură faţă de stat şi populaţia acestuia. Această situaţie crează premisele apariţiei trădătorului şi indică începutul războiului civil.
Libertatea conferită de Anarhie permite gruparea după stereotipuri. Primii care formează astfel de grupuri sunt cu siguranţă acei care se resimt deosebit de anxioşi într-o companie foarte coezivă, grupurile de indivizi excesiv de relaţionaţi.
Războiul civil.
Războiul civil poate fi desemnat într-o figura aproape de axa verticală a axelor curbei de moralitate. Acesta este finalul etapei Anarhiei. Uneori este numit “Războiul de eliberare”.
Se întâmplă în mod frecvent ca în timpul războiului civil, o ţară să fie ocupată de un stat din vecinătate şi astfel, atât Anarhia cât şi suveranitatea să ia sfârşit. Un astfel de exemplu îl constituie Polonia, un altul este Vietnamul comunist care a sfârşit în cruzimea bandelor de la Pnompenh în Cambodgia. În absenţa unei ocupaţii străine, puterea este preluată de unul dintre partide care a luptat în război. Victoria este însoţită de masive acte de terorism îndreptate împotriva partidelor învinse. Dar aceasta nu este tot. Victoriile le consolidează puterea şi o luptă pe viaţă şi pe moarte se dezlănţuie între aceştia şi, a cărui final este greu de prevăzut. Trotsky s-a aflat la conducerea acţiunii de cucerire a Rusiei de către bolşevici, în 1917. După aceasta, el a condus Armata Roşie, în Războiul civil care a urmat. Toate acestea nu l-au împiedicat pe Stalin să-l îndepărteze şi să-l exileze în 1929. El a fost trimis mai întâi la Alma Ata, în Kazahstan, apoi în 1940 a fost ucis în Mexico de către KGB.
O situaţie întrucâtva asemănătoare s-a petrecut în Algeria. Ben Bella a condus lupta arabilor împotriva francezilor, după care a fost închis pentru 20 de ani.
Nu este dificil de prevăzut astfel de situaţii dacă cineva consideră că lupta a început şi îi conduce pe cei ce au nevoie de o societate strâns coezivă şi pentru care scopurile scuză mijloacele. Victoria lor conduce la dictatură, care reprezintă o societate deosebit de coezivă.
SEX ŞI VIOLENŢĂ.
Pentru Anarhie, sexul şi violenţa constituie o trăsătură caracteristică. După cum am arătat la începutul lucrării, sexul apropie oamenii. Când societatea se fărâmiţează şi anarhia se instalează, sexul nu îşi găseşte solicitarea pentru reproducere ci pentru a menţine oamenii laolaltă. Dar de ce violenţa? Violenţa nu este inclusă în lista factorilor integratori. Compotamentul sălbatic brutal şi agresivitatea apar în mod spontan, ca un însoţitor natural al anarhiei. Pentru că în anarhie nu există nici o coeziune, nu se poate vorbi de factori ce contribuie la coeziune. Vom detalia maniera în care anarhia îi face pe oameni sălbatici şi agresivi.
Comportamentul sălbatic nestăpânit este imperativ pentru câştigarea unui loc în ierarhie. Fără un lider, ierahia se destramă. Este nevoie de ceva pentru a umple golul şi pentru a restaura ierarhia şi societatea.
Ca un ,,comportament indisciplinat”, cineva poate rosti discursuri ce include ameninţări, atenţionări şi preveniri, ca în discursurile diferiţilor lideri ai grupărilor de eliberare şi a luptătorilor pentru independenţă: Marx, Lenin, Arafat, Mandela iar lista ar putea continua. În timp ce aceştia sunt inamici ai societăţii, ei sunt catalogaţi drept violenţi dar nu se întreprinde nimic pentru a nu deveni “curajoşi şi clar-văzători”atunci când se încheie o convenţie cu ei.
Este de sperat ca cititorul să înţeleagă acum, de ce din 50 sau mai multe canale de televiziune, jumătate din ele difuzează emisiuni despre sex iar celelalte despre violenţă. Unele canale combină în programele lor sexul şi violenţa.
În tragediile greceşti, moartea nu era niciodată prezentată pe scenă; se petrecea în spatele scenei iar publicul afla despre aceasta. Teatrul modern demonstrează moartea, crima, violul, acordându-le multe minute de detalii şi forme. Aceiaşi situaţie rămâne valabilă şi pentru prezentarea raporturilor sexuale.
Lăsând la o parte sexul şi violenţa, anarhia este de asemenea caracterizată prin aşa numitul “banchet în timpul crimei”.
Pierderea culturii, pe care sociologii o denumesc, procesul de degradare a societăţii începe cu pierderea şi respingerea tradiţiilor şi religiei.
Ulterior, societatea decade de la al doilea nivel al factorilor de integrare, la primul, care este nivelul plăcerilor. Locul rabinilor şi al preoţilor este luat de artişti şi cântăreţi de rock. Decăderea societăţii este însoţită de reuniuni vesele şi banchete.
Toate aceste afirmaţii se reflectă de asemenea şi în stilurile de modă ale indivizilor. Stilurile moderne reflectă dezvoltarea anarhiei vestice şi a produselor acesteia, sexul şi violenţa. În forma sa cea mai simplă, acestea îşi găsesc expresia în T-shirt’s (tricouri): Make Love, Not War!
Femeia, a cărei frumuseţe a fost lăudată în operele de artă ale Greciei antice şi ale Renaşterii, s-a transformat în femeia zilelor moderne, în simbolul sexului şi al depravării. După cum este înfăţişată astăzi goliciunea trupurilor lor, ele nu vor mai fi pentru mult timp sursa încântării.
Ierarhia.
Am dorit să evidenţiem în ce mod integrarea socială afectează comportamentul uman, dar impactul este uneori mult mai puternic decât pare să fie. Ierarhia socială este de asemena o funcţie a integrării. Istoricul rus V.O.Klyachevsky a descris ierarhia socială din perioada feudalismului după cum urmează:
“Autoritatea supremă ce guvrenează populaţia este contrlată de o singură persoană; dedesubt sunt masele de negri conduse de clasa arendaşilor care se găsesc sub conducerea autorităţilor supreme. S-a structurat aproximativ trei forţe în mici grupuri: funcţionarii, biserica şi cetăţenii oraşului, toţi aşteptând de la cineva să le jutifice existenţa”.
Să examinăm schimbările în piramida ierarhiei, intervenite odată cu dezvoltarea integrării.
În ierarhia absolută nu există un lider şi nici oligarhie iar ierarhia dispare. Societate devine o turmă de sălbatici dezorganizaţi. Cu toţii sunt egali.
Societatea anarhică poate fi reprezentată ca o colecţie întâmplătoare de sfere de diferite dimensiuni care simbolizează oamenii. Dimensiunile inegale ale sferelor simbolizezaă lipsa de uniformitate.
Celălalt capăt al axelor, unde uniformitatea atinge 100%, reprezintă dictatura totalitară; aceasta este o piramidă rigidă a sferelor de egală mărime guvernată de un lider. Sub lider se află o oligarhie iar sub aceasta se găseşte o mică clasă guvernată. La baza piramidei găsim masele de cetăţeni mohorâţi. Este o structură stabilă şi solidă. Disciplina ce păşeşte spre teroare menţine structura ierarhiei. Între cele două cazuri extreme, se poate imagina cum structurile piramidale ale ierarhiei îşi dezvoltă stabilitatea, plecând de la stânga la dreapta, cu alte cuvinte ca o creştere a integrării sociale. Diversitatea de sfere descresc în mărime până când este atinsă o înaltă integrare ce corespunde unor sfere absolut identice.
Societatea şi indivizii pot fi potrivite prin compararea schiţei piramidei ierarhiei. De exemplu, când un strat se ridică deasupra sferelor identice, toţi Golemii coboară spre baza ierarhiei în timp ce toate geniile se ridică spre top. Aceasta este o structură care a fost sugerată de către Platon în Dialogurile sale. Membrii stratului din vârf sunt filosofii care conversează cu elevii lor. Pe straturile de jos sunt situaţi sclavii.
Să notăm că potenţialii dictatori precum Lenin, Musolini şi alţii, au creat o pasiune instinctivă pentru ierarhie, care se găseşte exprimată în “conceptul de elită”. Visurile lor sunt pline cu elite, partide politice, ierarhie şi tot astfel de vârfuri, desigur. Elita sau grupul îşi comunică ordinele şi ideile spre straturile inferioare. După ce au câştigat puterea, ei crează “clasa de elită” şi îi instigă pe alţii. Ţarul rus Ivan al IV-lea (cel Teribil) a creat “Oprichina”, un fel de predecesor al binecunoscutului KGB. El s-a folosit de această organizaţie pentru a distruge straturile superioare, ale proprietarilor de pământuri, care erau situaţi în piramida rusă. Ecaterina a II-a a conferit tot felul de drepturi şi beneficii membrilor curţii sale şi a consolidat chiar mai mult legătura sa cu ţăranii.
În clasificarea pe care am realizat-o, Marx, Stalin şi alţi “oameni de excepţie” asemeni acestora, sunt cu toţii nişte Golemi. Este uşor să sugereze cărui strat le aparţin, dar cu mult mai greu le este să-l dobândească. Datorită agresivităţii lor, toţi Golemii tind spre vârful ierarhiei în aşa fel ca nici un loc să nu fie cedat geniilor. Aceştia din urmă au fost trimişi la “Sharashka” (lagăre de concentrare pentru oamenii de ştiinţă şi ingineri; concept aparţinând jargonului) unde munceau pentru Golemi.
Ca un adagiu la explicarea structurii sociale, structura ierarhică este ilustrată ca înfăţişând interacţiunea dintre indivizii societăţii şi legea fundamentală a acelora care domină. După cum am mai spus, oamenii îşi pierd individualitatea în societăţile forate coezive, ei sunt cu toţii nişte Golemi. Societatea este omogenă şi uniformă iar aceste trăsături o fac foarte stabilă. Creştinismul epocii medievale a supravieţuit pentru 1000 de ani. Într-o astfel de societate, dacă cineva nu este fixat, este filtrat de Inchiziţie şi eliminat din societate.
Oamenii sunt ajustaţi la societate în această manieră. Într-o astfel de societate nu se poate vorbi despre legi, moralitate, etc.
Clasele sociale sau, precum în conceptele lui Marx, “clasele societăţii” nu reprezintă o societate omogenă. Drepturile acordate în mod excesiv unei pături sociale distruge societatea pe de-a-ntregul. Mai mult decât atât, această pătură favorizată devine periculoasă chiar şi pentru lider. Avantajele pe care Ecaterina le-a oferit membrilor curţii au contribuit la exacerbarea formaţiunii de “contrarevoluţionari” sau “decembrişti”.
* *
Ce tip de indivizi se adaptează societăţii lui? Există reguli morale ce limitează ajustarea, adaptarea? Când poporul se comportă într-o manieră ce nu este agreată şi nu concordă cu regulile morale într-o manieră ce nu este agreată şi nu concordă cu regulile morale stabilite, se instalează anarhia. Într-o anarhie nu se unesc indivizii care nu vor să mai asculte de normele morale ci, se adună grupuri întregi de oameni. În Anarhie, societatea încetează să mai existe şi de aceea nu se poate vorbi despre efectele societăţii asupra comportamentului indivizilor. Totuşi, orice absenţă a societăţii afectează populaţia. Cum să se comporte populaţia într-o Anarhie decât prin dezbrăcare.
Potrivire şi nepotrivire
Să ne imaginăm că un anume individ D, ce are nevoie de o societate înalt integrată este situat undeva în regiunea gemeinschaft, cu 100% grad de coeziune. Să presupunem mai departe că societatea în care trăieşte, are un grad scăzut de coeziune şi corespunde părţii stângi a curbei, adică Anarhiei. Gradul de neacceptare sau de iandaptabilitate a cetăţenilor care trăiesc în societatea care nu le răspunde trebuinţelor, va fi T=k-S, unde k este gradul de coeziune al lui K în timp ce S este coeziunea actuală.
Inadaptarea dintre individ şi societate poate fi asemănată unui şuvoi de apă care trece printr-o conductă prea îngustă pentru a suporta presiunea crescândă din interiorul său.
Să revenim la anarhie, tipul de societate cu cea mai slabă coeziune între membri. Nu există o delimitare clară între Gesellschaft şi Anarhie. degradarea şi ruinarea societăţii optimale are loc treptat şi trece neobservată.
Uneori, câteva luni sunt suficiente pentru a discredita liderul şi de a-l răsturna printr-o revoluţie.
În mod similar, este dificil de sesizat ruinarea societăţii. Doar privind înapoi se pot nota schimbările intervenite. Mulţi vor numi aceasta ca fiind progres.
Comportamentul de indisciplină distruge societatea deoarece nu sunt luate în considerare consecinţele. Cu alte cuvinte, anarhia produce o şi mai mare anarhie.
Trăsătura principală a Anarhiei este absenţa codurilor morale, a legilor şi a limitelor de conduită. Membrii unei astfel de societate nu au o disciplină şi, după cum vom vedea sunt foarte uşor iritabili şi agresivi. Societăţi mari ce altădată erau menţinute coeziv de către religie ori de către alţi factori s-au scindat în mici grupuri; fiecare din aceste grupuri au factori de integrare ce aparţin primei ori celei de a doua listă amintite. Astfel, apar diferite caste şi secte religioase, grupuri de nudişti, asociaţii pentru protecţia copiilor, pentru protecţia animalelor, etc. Abundenţa de astfel de grupuri, înfăţişează gradul de degradare al societăţii. Unele grupuri se întrec cu alte grupuri pentru obţinerea supremaţiei, altele manifestă ură faţă de stat şi populaţia acestuia. Această situaţie crează premisele apariţiei trădătorului şi indică începutul războiului civil.
Libertatea conferită de Anarhie permite gruparea după stereotipuri. Primii care formează astfel de grupuri sunt cu siguranţă acei care se resimt deosebit de anxioşi într-o companie foarte coezivă, grupurile de indivizi excesiv de relaţionaţi.
Războiul civil.
Războiul civil poate fi desemnat într-o figura aproape de axa verticală a axelor curbei de moralitate. Acesta este finalul etapei Anarhiei. Uneori este numit “Războiul de eliberare”.
Se întâmplă în mod frecvent ca în timpul războiului civil, o ţară să fie ocupată de un stat din vecinătate şi astfel, atât Anarhia cât şi suveranitatea să ia sfârşit. Un astfel de exemplu îl constituie Polonia, un altul este Vietnamul comunist care a sfârşit în cruzimea bandelor de la Pnompenh în Cambodgia. În absenţa unei ocupaţii străine, puterea este preluată de unul dintre partide care a luptat în război. Victoria este însoţită de masive acte de terorism îndreptate împotriva partidelor învinse. Dar aceasta nu este tot. Victoriile le consolidează puterea şi o luptă pe viaţă şi pe moarte se dezlănţuie între aceştia şi, a cărui final este greu de prevăzut. Trotsky s-a aflat la conducerea acţiunii de cucerire a Rusiei de către bolşevici, în 1917. După aceasta, el a condus Armata Roşie, în Războiul civil care a urmat. Toate acestea nu l-au împiedicat pe Stalin să-l îndepărteze şi să-l exileze în 1929. El a fost trimis mai întâi la Alma Ata, în Kazahstan, apoi în 1940 a fost ucis în Mexico de către KGB.
O situaţie întrucâtva asemănătoare s-a petrecut în Algeria. Ben Bella a condus lupta arabilor împotriva francezilor, după care a fost închis pentru 20 de ani.
Nu este dificil de prevăzut astfel de situaţii dacă cineva consideră că lupta a început şi îi conduce pe cei ce au nevoie de o societate strâns coezivă şi pentru care scopurile scuză mijloacele. Victoria lor conduce la dictatură, care reprezintă o societate deosebit de coezivă.
SEX ŞI VIOLENŢĂ.
Pentru Anarhie, sexul şi violenţa constituie o trăsătură caracteristică. După cum am arătat la începutul lucrării, sexul apropie oamenii. Când societatea se fărâmiţează şi anarhia se instalează, sexul nu îşi găseşte solicitarea pentru reproducere ci pentru a menţine oamenii laolaltă. Dar de ce violenţa? Violenţa nu este inclusă în lista factorilor integratori. Compotamentul sălbatic brutal şi agresivitatea apar în mod spontan, ca un însoţitor natural al anarhiei. Pentru că în anarhie nu există nici o coeziune, nu se poate vorbi de factori ce contribuie la coeziune. Vom detalia maniera în care anarhia îi face pe oameni sălbatici şi agresivi.
Comportamentul sălbatic nestăpânit este imperativ pentru câştigarea unui loc în ierarhie. Fără un lider, ierahia se destramă. Este nevoie de ceva pentru a umple golul şi pentru a restaura ierarhia şi societatea.
Ca un ,,comportament indisciplinat”, cineva poate rosti discursuri ce include ameninţări, atenţionări şi preveniri, ca în discursurile diferiţilor lideri ai grupărilor de eliberare şi a luptătorilor pentru independenţă: Marx, Lenin, Arafat, Mandela iar lista ar putea continua. În timp ce aceştia sunt inamici ai societăţii, ei sunt catalogaţi drept violenţi dar nu se întreprinde nimic pentru a nu deveni “curajoşi şi clar-văzători”atunci când se încheie o convenţie cu ei.
Este de sperat ca cititorul să înţeleagă acum, de ce din 50 sau mai multe canale de televiziune, jumătate din ele difuzează emisiuni despre sex iar celelalte despre violenţă. Unele canale combină în programele lor sexul şi violenţa.
În tragediile greceşti, moartea nu era niciodată prezentată pe scenă; se petrecea în spatele scenei iar publicul afla despre aceasta. Teatrul modern demonstrează moartea, crima, violul, acordându-le multe minute de detalii şi forme. Aceiaşi situaţie rămâne valabilă şi pentru prezentarea raporturilor sexuale.
Lăsând la o parte sexul şi violenţa, anarhia este de asemenea caracterizată prin aşa numitul “banchet în timpul crimei”.
Pierderea culturii, pe care sociologii o denumesc, procesul de degradare a societăţii începe cu pierderea şi respingerea tradiţiilor şi religiei.
Ulterior, societatea decade de la al doilea nivel al factorilor de integrare, la primul, care este nivelul plăcerilor. Locul rabinilor şi al preoţilor este luat de artişti şi cântăreţi de rock. Decăderea societăţii este însoţită de reuniuni vesele şi banchete.
Toate aceste afirmaţii se reflectă de asemenea şi în stilurile de modă ale indivizilor. Stilurile moderne reflectă dezvoltarea anarhiei vestice şi a produselor acesteia, sexul şi violenţa. În forma sa cea mai simplă, acestea îşi găsesc expresia în T-shirt’s (tricouri): Make Love, Not War!
Femeia, a cărei frumuseţe a fost lăudată în operele de artă ale Greciei antice şi ale Renaşterii, s-a transformat în femeia zilelor moderne, în simbolul sexului şi al depravării. După cum este înfăţişată astăzi goliciunea trupurilor lor, ele nu vor mai fi pentru mult timp sursa încântării.
Ierarhia.
Am dorit să evidenţiem în ce mod integrarea socială afectează comportamentul uman, dar impactul este uneori mult mai puternic decât pare să fie. Ierarhia socială este de asemena o funcţie a integrării. Istoricul rus V.O.Klyachevsky a descris ierarhia socială din perioada feudalismului după cum urmează:
“Autoritatea supremă ce guvrenează populaţia este contrlată de o singură persoană; dedesubt sunt masele de negri conduse de clasa arendaşilor care se găsesc sub conducerea autorităţilor supreme. S-a structurat aproximativ trei forţe în mici grupuri: funcţionarii, biserica şi cetăţenii oraşului, toţi aşteptând de la cineva să le jutifice existenţa”.
Să examinăm schimbările în piramida ierarhiei, intervenite odată cu dezvoltarea integrării.
În ierarhia absolută nu există un lider şi nici oligarhie iar ierarhia dispare. Societate devine o turmă de sălbatici dezorganizaţi. Cu toţii sunt egali.
Societatea anarhică poate fi reprezentată ca o colecţie întâmplătoare de sfere de diferite dimensiuni care simbolizează oamenii. Dimensiunile inegale ale sferelor simbolizezaă lipsa de uniformitate.
Celălalt capăt al axelor, unde uniformitatea atinge 100%, reprezintă dictatura totalitară; aceasta este o piramidă rigidă a sferelor de egală mărime guvernată de un lider. Sub lider se află o oligarhie iar sub aceasta se găseşte o mică clasă guvernată. La baza piramidei găsim masele de cetăţeni mohorâţi. Este o structură stabilă şi solidă. Disciplina ce păşeşte spre teroare menţine structura ierarhiei. Între cele două cazuri extreme, se poate imagina cum structurile piramidale ale ierarhiei îşi dezvoltă stabilitatea, plecând de la stânga la dreapta, cu alte cuvinte ca o creştere a integrării sociale. Diversitatea de sfere descresc în mărime până când este atinsă o înaltă integrare ce corespunde unor sfere absolut identice.
Societatea şi indivizii pot fi potrivite prin compararea schiţei piramidei ierarhiei. De exemplu, când un strat se ridică deasupra sferelor identice, toţi Golemii coboară spre baza ierarhiei în timp ce toate geniile se ridică spre top. Aceasta este o structură care a fost sugerată de către Platon în Dialogurile sale. Membrii stratului din vârf sunt filosofii care conversează cu elevii lor. Pe straturile de jos sunt situaţi sclavii.
Să notăm că potenţialii dictatori precum Lenin, Musolini şi alţii, au creat o pasiune instinctivă pentru ierarhie, care se găseşte exprimată în “conceptul de elită”. Visurile lor sunt pline cu elite, partide politice, ierarhie şi tot astfel de vârfuri, desigur. Elita sau grupul îşi comunică ordinele şi ideile spre straturile inferioare. După ce au câştigat puterea, ei crează “clasa de elită” şi îi instigă pe alţii. Ţarul rus Ivan al IV-lea (cel Teribil) a creat “Oprichina”, un fel de predecesor al binecunoscutului KGB. El s-a folosit de această organizaţie pentru a distruge straturile superioare, ale proprietarilor de pământuri, care erau situaţi în piramida rusă. Ecaterina a II-a a conferit tot felul de drepturi şi beneficii membrilor curţii sale şi a consolidat chiar mai mult legătura sa cu ţăranii.
În clasificarea pe care am realizat-o, Marx, Stalin şi alţi “oameni de excepţie” asemeni acestora, sunt cu toţii nişte Golemi. Este uşor să sugereze cărui strat le aparţin, dar cu mult mai greu le este să-l dobândească. Datorită agresivităţii lor, toţi Golemii tind spre vârful ierarhiei în aşa fel ca nici un loc să nu fie cedat geniilor. Aceştia din urmă au fost trimişi la “Sharashka” (lagăre de concentrare pentru oamenii de ştiinţă şi ingineri; concept aparţinând jargonului) unde munceau pentru Golemi.
Ca un adagiu la explicarea structurii sociale, structura ierarhică este ilustrată ca înfăţişând interacţiunea dintre indivizii societăţii şi legea fundamentală a acelora care domină. După cum am mai spus, oamenii îşi pierd individualitatea în societăţile forate coezive, ei sunt cu toţii nişte Golemi. Societatea este omogenă şi uniformă iar aceste trăsături o fac foarte stabilă. Creştinismul epocii medievale a supravieţuit pentru 1000 de ani. Într-o astfel de societate, dacă cineva nu este fixat, este filtrat de Inchiziţie şi eliminat din societate.
Oamenii sunt ajustaţi la societate în această manieră. Într-o astfel de societate nu se poate vorbi despre legi, moralitate, etc.
Clasele sociale sau, precum în conceptele lui Marx, “clasele societăţii” nu reprezintă o societate omogenă. Drepturile acordate în mod excesiv unei pături sociale distruge societatea pe de-a-ntregul. Mai mult decât atât, această pătură favorizată devine periculoasă chiar şi pentru lider. Avantajele pe care Ecaterina le-a oferit membrilor curţii au contribuit la exacerbarea formaţiunii de “contrarevoluţionari” sau “decembrişti”.
* *
Ce tip de indivizi se adaptează societăţii lui? Există reguli morale ce limitează ajustarea, adaptarea? Când poporul se comportă într-o manieră ce nu este agreată şi nu concordă cu regulile morale într-o manieră ce nu este agreată şi nu concordă cu regulile morale stabilite, se instalează anarhia. Într-o anarhie nu se unesc indivizii care nu vor să mai asculte de normele morale ci, se adună grupuri întregi de oameni. În Anarhie, societatea încetează să mai existe şi de aceea nu se poate vorbi despre efectele societăţii asupra comportamentului indivizilor. Totuşi, orice absenţă a societăţii afectează populaţia. Cum să se comporte populaţia într-o Anarhie decât prin dezbrăcare.
Potrivire şi nepotrivire
Să ne imaginăm că un anume individ D, ce are nevoie de o societate înalt integrată este situat undeva în regiunea gemeinschaft, cu 100% grad de coeziune. Să presupunem mai departe că societatea în care trăieşte, are un grad scăzut de coeziune şi corespunde părţii stângi a curbei, adică Anarhiei. Gradul de neacceptare sau de iandaptabilitate a cetăţenilor care trăiesc în societatea care nu le răspunde trebuinţelor, va fi T=k-S, unde k este gradul de coeziune al lui K în timp ce S este coeziunea actuală.
Inadaptarea dintre individ şi societate poate fi asemănată unui şuvoi de apă care trece printr-o conductă prea îngustă pentru a suporta presiunea crescândă din interiorul său.
Anarhişti
J.J. ROUSEAU ( ),
Max STIRNER (1806-1856),
Peter KROPOTKIN ( 1842-1921),
William GODWIN ( 1756-1836),
Pierre Joseph PROUDHON (1809-1864),
Daniel GUERIN ( ),
Mihail A. BAKUNIN (1814-1876 ),
Emil RECLUS ( ),
Errico MALATESTA ( ),
George SOREL ( 1847-1922),
Hubert LAGARDELLE ( ),
Emile POUGET ( ),
Ralph Waldo EMERSON (1803-1882),
Henry David THOREAU (1817-1862),
Benjamin TUCKER (1854-1939),
Josiah WARREN (1798-1874),
Louis Veuillot (1813-1883),
Paul Robin (1837-1912),
Camille Pissarro (),
Paul Signac (),
Van Dongen (),
Oscar Wilde ().
scriitorul Gerhardt Hauptmann (1862-1946) (premiul Nobel, 1912),
Tolstoi, care l-a încurajat pe tânărul Gandhi în strategia non-violenţei subversive,
BIBLIOGRAFIE
1। William Godwin, Enquiry concerning political justice and its influence on morals and happiness। 3 vol।, 1946;
2। Peter Kropotkin, Memoirs of a revolutionist. 2 vol., 1968;
3. Pierre Joseph Proudhon, Qu’est-ce que la propriete?, 1966;
4. Pierre Joseph Proudhon, Ouvres completes. Slatkine, 1982,
5. G.P. Maximoff, The political philosophy of Bakunin: Scientific anarhism, 1953,
6. Vernon Richards, Errico Malatesta: his life and ideas. 1965,
7. Daniel Guerin, Anarchism: from theory to practice, 1970,
8. April Carter, The political theory of anarchism, 1971,
9. Davidd E. Apter, James Joll, Anarchism today, 1970.
10. Henri, Avon, L’Anarchisme, Que sais-je? PUF, 1991,
11. Frederic Laupies (coord.), Dicţionar de cultură generală. Edit. Amarcord, Timişoara, 2001.
12. Raddai Raikhlin, Război civil,terorism şi gangsteri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu