Psiholog specialist TIHAN EUSEBIU
Sectia ATI II Toxicologie,(colaborator)
Spitalul Clinic de Urgenţă, Bucuresti
Rezumat: Cu excepţia tulburărilor de alimentaţie în literatura de specialitate se menţionează foarte puţin despre deteriorarea/alterarea aportului nutriţional la subiecţii cu tulburări de natură psihiatrică. Manifestarea unui aport nutritional inadecvat pot provoca sechele severe. Echipa de abordare medicală joacă un rol important atât în detectarea cât şi în intervenţia asupra subiecţilor ce experimentează deteriorări în nutriţie sau aport insatisfăcător faţă de trebuinţele organismului. Echipa teapeutică trebuie să fie conştientă de aspectul dinamic dintre emoţii, stare cognitivă şi comportamente alimentare cât şi de efectele în pla psihologic a medicaţiei psihorope asupra aportului nutriţional.
Resume: With the exception of eating disorders, little is mentioned in the literature regarding tha altered nutritional intake of the psychiatric clients. However, the manifestations of an inadequate intake could become a serious sequela to many psychiatric disorders and treatments. The psychiatric mental health team can play a key role in both detection and intervention for the subjects experiencing alteration in nutrition, less than body requirements. The terapeutic team must be aware of the dynamic interplay between emotions, cognitive status, and eating behaviors, as well as the psychological effects of psychotropic medicationss on nutritional intake
Cuvinte cheie: pacient, alimentatie, aport nutritional, analiză psihologică, evaluare trebuinţe, schemă tratament, terapie
Prin deteriorarea rutinei de alimentaţie înţelegem o stare în care exerciţiul unui individ de absorbţie de substanţe nutritive este insuficient pentru a realiza trebuinţele metabolice. Acest aspect se constituie din ce în ce mai frecvent în diagnostic al subiecţilor internaţi în secţia ATI II Toxicologie a spitalului clinic d eurgenţă Bucuresti.
Prin această definiţie dorim să evidenţiem aportul nutritiv inadecvat simultan cu o diminuare în aportul caloric conform necesarului. Toate acestea conduc la dereglarea de aport nutriţional.
Acest diagnostic poate fi rezultatul unei sume de stări de ordin emoţional, boli de natură psihiatrică, diferite terapii, cât şi faptului că subiectul este incapabil pur şi simplu să îşi poarte de grijă. De aceea, în analiză psihologică a unui subiect se are în vedere unele aspecte foarte importante legate de trebuinţele nutriţionale, cum ar fi:
- înţelegerea de către subiect a legăturii dintre stările emoţionale şi diferitele tratamente pe care le derulează şi aportul nutriţional,
- evaluarea statusului nutritional la acceptarea in cura de spitalizare, pe parcursul acesteia şi la externare.
- incorporarea aprecierii stării de nutriţie în planul de tratament,
- monitorizarea şi analiza conţinutului nutriţional a alegerilor alimentae ale subiectului (fişa de aport caloric),
- schema nutriţională după externare
În continuare dorim să explicăm aspecte ale comportamentului instinctual alimentar întâlnite în practica noastră.
Comportamentul instinctual şi tulburările lui
Instinctele sunt complexe de însuşiri înnăscute şi moştenite ereditar, corespunzând trebuinţelor biologice ale individului şi determinând comportamente specifice, pe bază nerurofiziologică complexă şi prestabilită. Ele au drept propietate fundamentală păstrarea însuşirilor specifice speciei, păstrarea integrităţii structurale şi funcţionale a individului. La om, comportamentul instinctual suferă o diferenţiere calitativă, fiind pus sub controlul proceselor voliţionale şi în acord cu convenienţele sociale.
1. Tulburările instinctului alimentar
Comportamentul alimentar corespunde satisfacerii cererii energetice a organismului, fiind reglat de centrii hipotalamici integraţi la nivelul rinencefalului, substanţei reticulate şi în final, al cortexului, al cărui rol se referă la aspectele mai elaborate ale acestuia. În aparenţă simplu, comportamentul alimentar „este instrumentul original şi primar al însoţirii dintre om şi natură, este prima sa relaţie vitală” (Tremolieres), de aceea tulburările sale au întotdeauna semnificaţie psihopatologică.
Exagerarea instinctului alimentar
1.1. Bulimia este o exagerare a nevoii de hrană, în care foamea nu poate fi satisfăcută. Se întâlneşte în stările de excitaţie maniacală, stări anxioase, depresii, tumori diencefalice.
1.1.2. Polifagia este o creştere a apetitului, însoţită de ingerarea unor materii nealimentare, având aspectul unei lăcomii excesive (voracitate). Se întâlneşte în întârzierile mintale grave, demenţele de toate tipurile, unele schizofrenii şi rar în tulburările severe de personalitate.
1.1.3. Potomania este o exagerare a cantităţii de lichide ingerate, în absenţa unei cauze organice (diabet insipid, diabet zaharat). Se întâlneşte în tulburări de personalitate de tip isteric, border-line.
1.1.4. Dipsomania constă în nevoia imperioasă de a consuma alcool, care apare cu caracter periodic. Bolnavul poate să nu fie un alcoolic, iar de multe ori este chiar abstinent (Bleuler) în intervalele dintre accesele dipsomanice.
1.2. ANOREXIA
Reprezintă o scădere până la absenţă a apetitului alimentar însoţită de reducerea cantităţii de alimente pe care subiectul le ingeră. Poate apare într-o serie de circumstanţe în care are semnificaţii deosebite:
1.2.1. Anorexia mentală (esenţială, a tinerelor fete) a fost descrisă în 1873 de către Lasegue şi se caracterizează prin lipsa apetitului, scădere ponderală şi o stare psihică particulară. Condiţiile deosebite în care aceasta apare – tinere de 15-18 ani care-şi minimalizează slăbirea, păstrându-şi prin contrast activitatea normalăm adesea chiar amplificându-şi-o. Sugerează un refuz inconştient în acceptarea unui nou statut psihosomatic, o teamă de propria feminitate. Se întâlneşte la adolescente cu tulburări particulare de personalitate (isterice, obsesionale sau schizoide), uneori însă poate fi posibilă poartă de intrare într-o psihoză schizofrenică.
1.2.2. Anorexiile nevrotice sunt scăderi ale apetitului a căror semnificaţie reiese numai din context. Astfel, în isterie, scăderea ponderală este a conduitei restrictive la care se supune subiectul, în comparatie cu „excesele” celorlalţi; în hipocondrie, este însoţită de plângeri hipocondriace şi o selectivitate „medical-ştiinţifică” în alegerea sau în respingerea alimentelor; în stările anxioase, neliniştea poate pur şi simplu împiedica subiectul să se alimenteze, în stările fobice şi obsesive, unde fobia de îngrăşare este însoţită de o luptă anxioasă permanentă(lungi perioade restrictive întretăiate de excese bulimice culpabilizatoare), în stările depresive putându-se ajunge până la refuz alimentar.
Bibliografie
1. APA, Diagnostic and statistical Manual of mental disorders, 1987,
2. DSM IV R, Manual de diagnostic şi tratament a tulburărilor mentale. 2000, Bucuresti,
3. Gorgos Ctin, Dictionar de psihiatrie. Vol.1-4,
4. McFarland G., Durand Thomas M., Psychiatric mental health nursing. J.B.Lippincott Co.,1990
Sectia ATI II Toxicologie,(colaborator)
Spitalul Clinic de Urgenţă, Bucuresti
Rezumat: Cu excepţia tulburărilor de alimentaţie în literatura de specialitate se menţionează foarte puţin despre deteriorarea/alterarea aportului nutriţional la subiecţii cu tulburări de natură psihiatrică. Manifestarea unui aport nutritional inadecvat pot provoca sechele severe. Echipa de abordare medicală joacă un rol important atât în detectarea cât şi în intervenţia asupra subiecţilor ce experimentează deteriorări în nutriţie sau aport insatisfăcător faţă de trebuinţele organismului. Echipa teapeutică trebuie să fie conştientă de aspectul dinamic dintre emoţii, stare cognitivă şi comportamente alimentare cât şi de efectele în pla psihologic a medicaţiei psihorope asupra aportului nutriţional.
Resume: With the exception of eating disorders, little is mentioned in the literature regarding tha altered nutritional intake of the psychiatric clients. However, the manifestations of an inadequate intake could become a serious sequela to many psychiatric disorders and treatments. The psychiatric mental health team can play a key role in both detection and intervention for the subjects experiencing alteration in nutrition, less than body requirements. The terapeutic team must be aware of the dynamic interplay between emotions, cognitive status, and eating behaviors, as well as the psychological effects of psychotropic medicationss on nutritional intake
Cuvinte cheie: pacient, alimentatie, aport nutritional, analiză psihologică, evaluare trebuinţe, schemă tratament, terapie
Prin deteriorarea rutinei de alimentaţie înţelegem o stare în care exerciţiul unui individ de absorbţie de substanţe nutritive este insuficient pentru a realiza trebuinţele metabolice. Acest aspect se constituie din ce în ce mai frecvent în diagnostic al subiecţilor internaţi în secţia ATI II Toxicologie a spitalului clinic d eurgenţă Bucuresti.
Prin această definiţie dorim să evidenţiem aportul nutritiv inadecvat simultan cu o diminuare în aportul caloric conform necesarului. Toate acestea conduc la dereglarea de aport nutriţional.
Acest diagnostic poate fi rezultatul unei sume de stări de ordin emoţional, boli de natură psihiatrică, diferite terapii, cât şi faptului că subiectul este incapabil pur şi simplu să îşi poarte de grijă. De aceea, în analiză psihologică a unui subiect se are în vedere unele aspecte foarte importante legate de trebuinţele nutriţionale, cum ar fi:
- înţelegerea de către subiect a legăturii dintre stările emoţionale şi diferitele tratamente pe care le derulează şi aportul nutriţional,
- evaluarea statusului nutritional la acceptarea in cura de spitalizare, pe parcursul acesteia şi la externare.
- incorporarea aprecierii stării de nutriţie în planul de tratament,
- monitorizarea şi analiza conţinutului nutriţional a alegerilor alimentae ale subiectului (fişa de aport caloric),
- schema nutriţională după externare
În continuare dorim să explicăm aspecte ale comportamentului instinctual alimentar întâlnite în practica noastră.
Comportamentul instinctual şi tulburările lui
Instinctele sunt complexe de însuşiri înnăscute şi moştenite ereditar, corespunzând trebuinţelor biologice ale individului şi determinând comportamente specifice, pe bază nerurofiziologică complexă şi prestabilită. Ele au drept propietate fundamentală păstrarea însuşirilor specifice speciei, păstrarea integrităţii structurale şi funcţionale a individului. La om, comportamentul instinctual suferă o diferenţiere calitativă, fiind pus sub controlul proceselor voliţionale şi în acord cu convenienţele sociale.
1. Tulburările instinctului alimentar
Comportamentul alimentar corespunde satisfacerii cererii energetice a organismului, fiind reglat de centrii hipotalamici integraţi la nivelul rinencefalului, substanţei reticulate şi în final, al cortexului, al cărui rol se referă la aspectele mai elaborate ale acestuia. În aparenţă simplu, comportamentul alimentar „este instrumentul original şi primar al însoţirii dintre om şi natură, este prima sa relaţie vitală” (Tremolieres), de aceea tulburările sale au întotdeauna semnificaţie psihopatologică.
Exagerarea instinctului alimentar
1.1. Bulimia este o exagerare a nevoii de hrană, în care foamea nu poate fi satisfăcută. Se întâlneşte în stările de excitaţie maniacală, stări anxioase, depresii, tumori diencefalice.
1.1.2. Polifagia este o creştere a apetitului, însoţită de ingerarea unor materii nealimentare, având aspectul unei lăcomii excesive (voracitate). Se întâlneşte în întârzierile mintale grave, demenţele de toate tipurile, unele schizofrenii şi rar în tulburările severe de personalitate.
1.1.3. Potomania este o exagerare a cantităţii de lichide ingerate, în absenţa unei cauze organice (diabet insipid, diabet zaharat). Se întâlneşte în tulburări de personalitate de tip isteric, border-line.
1.1.4. Dipsomania constă în nevoia imperioasă de a consuma alcool, care apare cu caracter periodic. Bolnavul poate să nu fie un alcoolic, iar de multe ori este chiar abstinent (Bleuler) în intervalele dintre accesele dipsomanice.
1.2. ANOREXIA
Reprezintă o scădere până la absenţă a apetitului alimentar însoţită de reducerea cantităţii de alimente pe care subiectul le ingeră. Poate apare într-o serie de circumstanţe în care are semnificaţii deosebite:
1.2.1. Anorexia mentală (esenţială, a tinerelor fete) a fost descrisă în 1873 de către Lasegue şi se caracterizează prin lipsa apetitului, scădere ponderală şi o stare psihică particulară. Condiţiile deosebite în care aceasta apare – tinere de 15-18 ani care-şi minimalizează slăbirea, păstrându-şi prin contrast activitatea normalăm adesea chiar amplificându-şi-o. Sugerează un refuz inconştient în acceptarea unui nou statut psihosomatic, o teamă de propria feminitate. Se întâlneşte la adolescente cu tulburări particulare de personalitate (isterice, obsesionale sau schizoide), uneori însă poate fi posibilă poartă de intrare într-o psihoză schizofrenică.
1.2.2. Anorexiile nevrotice sunt scăderi ale apetitului a căror semnificaţie reiese numai din context. Astfel, în isterie, scăderea ponderală este a conduitei restrictive la care se supune subiectul, în comparatie cu „excesele” celorlalţi; în hipocondrie, este însoţită de plângeri hipocondriace şi o selectivitate „medical-ştiinţifică” în alegerea sau în respingerea alimentelor; în stările anxioase, neliniştea poate pur şi simplu împiedica subiectul să se alimenteze, în stările fobice şi obsesive, unde fobia de îngrăşare este însoţită de o luptă anxioasă permanentă(lungi perioade restrictive întretăiate de excese bulimice culpabilizatoare), în stările depresive putându-se ajunge până la refuz alimentar.
Bibliografie
1. APA, Diagnostic and statistical Manual of mental disorders, 1987,
2. DSM IV R, Manual de diagnostic şi tratament a tulburărilor mentale. 2000, Bucuresti,
3. Gorgos Ctin, Dictionar de psihiatrie. Vol.1-4,
4. McFarland G., Durand Thomas M., Psychiatric mental health nursing. J.B.Lippincott Co.,1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu