PERSUASIUNEA COERCITIVA

MECANISME DE INGUSTARE A DISCERNAMANTULUI
psih. Eusebiu TIHAN

Lawrence Wollersheim (1991) ne descrie o tehnică psihologică în care se află în joc pârghii de convingere de natură psihologică şi sociologică. Se caută convingerea subiectului prin învăţarea şi adoptarea unor seturi de atitudini, credinţe şi comportamente intenţionate de propagandist. Tehnicile de spălare a creierelor din anii `50 supralicitează stresul, factorul psihologic şi forţa fizică (prin încarcerare, abuzul psihic, pistolul la tâmplă sau candidatul manciurian. Însă metodele de CP (Coercive Persuasion) sunt mai nuanţate, putând convinge fără a utiliza forţa fizică.
Tehnicile CP clasice sunt în număr de 7, iar ele se întrepătrund şi se completează.
1. Creşterea confuziei mentale şi sugestibilităţii individului, pentru a-l face să se creadă mai slab, mai neputincios. Se face prin hipnoză, prin reducerea odihnei şi a somnului, prin restricţii alimentare drastice (a caloriilor şi a proteinelor), prin excesiva repetare a activităţilor simple, prin repetata prezentare audio, video, tactilă a unui obiect sau a unei persoane pentru a se fixa în memorie şi în subconştient. Un factor favorizant este distrugerea puterii de concentrare prin discursuri monotone.
2. Aplicarea unor pedepse grele non-violente. Tehnicile des folosite sunt umilirea, pierderea privilegiilor, izolarea socială, degradarea bruscă a statutului social, inducerea anxietăţii şi a sentimentului de vinovăţie. Paradoxal, anumite premieri pot întări aceste metode. Un zâmbet, o strângere de mână, o apreciere pot duce la confuzie şi supunere faţă de “fratele mai mare” sau de “tătuca”. Aceste premieri se folosesc în funcţie de context.
3. Promovarea izolării sociale. Se face prin controlul timpului, mediului social şi a surselor de suport social al individului (familie, grup de prieteni, instituţii ostile acţiunii propagandistului). Se face prin absorbirea individului într-un grup de acţiune cu program CP ce-i manipulează lecturile, îi schimbă perceperea evenimentelor şi experienţelor, precum şi a trecutului (prin atacul trecutelor valori şi credinţe). Se caută consumul timpului acestor indivizi în grupuri CP, astfel încât să devină o povară, o suprasarcină afectarea timpului familiei, grupurilor de cunoscuţi, etc.
4. Atacul concepţiei despre sine şi a viziunii asupra lumii. Este cea mai efectivă tehnică. Se foloseşte metoda deselor şi amănunţitelor confesiuni şi istorisiri ale trecutului unei persoane pentru a se crea sentimentul de culpabilitate şi pentru a se destabiliza, a se diminua sinele şi trecutul, conştientizarea realităţii şi mecanismul psihologic de apărare. Acest asalt psihologic forţează individul să-şi reinterpreteze istoria vieţii şi să adopte o nouă viziune asupra cauzalităţii evenimentelor. Cel în cauză e convins treptat că trecutul său, fostele credinţe, fosta familie, fostul grup de prieteni şi cunoscuţi sunt elemente negative. Se caută inducerea ideii că supravieţuirea lui ca individ este posibilă doar în grupul CP.
5. Susţinerea intensă şi frecventă a atacurilor la încrederea în sine a subiectului. Se intensifică astfel crearea sentimentului lipsei de putere. Desele plângeri şi critici la adresa subiectului sunt manevrate în aşa manieră de a se induce ideea că sistemul are mereu dreptate şi individul fără sistem mereu greşeşte.
6. Manipularea informaţiei şi a limbii. Informaţiile fără suport sau cele ce dau naştere la idei opuse sunt evitate când se intenţionează îndoctrinarea. Inteligentul amestec de minciună cu adevăr poate fi folosit în evitarea descoperirii falsităţii informaţiilor. Se crează un limbaj (”de lemn”) artificial de grup, noi reguli de comunicare precum şi noi câmpuri de subiecte permise şi nepermise. Se dihotomizează realitatea prin “bun, conştient, minunat - al nostru” şi “rău, inconştient, ignorant - al lor”. Această tehnică împiedică gândirea independentă, descoperirea decepţiilor, tendinţa de revoltă, memţinând un sistem închis de logică şi o stare de dezinformare. Această tehnică prezentată în cartea lui Orwell 1984 arată cum cuvintele ce-şi modifică sensul reuşesc să modifice şi acţiunile rezultate din ele.
7. Folosirea ameninţărilor de tip secular (”ceva rău ţi se va întâmpla de nu vei fi cu noi”). Utilizează atitudini, credinţe sau consecinţe ale comportamentului care sunt direct ameninţătoare sau care duc la o credinţă sinceră că o pedeapsă severă va veni asupra lor. Exemple de acest fel de ameninţări de tip secular sunt: afecţiuni fizice sau mentale, dependenţă de narcotice, colaps economic, eşecul social, divorţ, ostracizare socială, etc.
Aceste 7 tehnici, combinate în mod efectiv produc o influenţă coercitivă pe plan psihologic şi sociologic şi duc la modificări puternice în comportament
Rezultatele CP. Ele sunt metode efective, dar nu în toate cazurile sunt infailibile, de neînvins. Eficacitatea lor depinde de: experienţa de viaţă, bagajul biologic, genetic şi psihologic al subiectului, de durata şi severitatea metodelor CP aplicate. Aceste 7 metode trebuie să fie orchestrate pentru a da maximum de efect, fără a produce psihoze. Pentru a face subiectul să se “adapteze” se recomandă:
a. paşi mărunţi pentru a se evita perceperea schimbărilor efectuate la nivelul personalităţii şi aprecierii realităţii
b. inducerea ideii că doar prin acceptarea noilor sisteme de valori şi credinţe se reduce mai mult sau mai puţin presiunea din exterior.
c. mutarea subiecţilor în grupuri CP în care să nu realizeze adevăratele scopuri ale persuasiunii. Când se identifică exact forţa de presiune pot apărea reacţii puternice de opresiune. Într-un grup de “prieteni şi aliaţi” subiecţii sunt mai uşor de îndoctrinat.
d. tehnicile CP trebuie să fie concentrat şi permanent aplicate pentru a nu se acorda timp pentru reorganizarea noilor idei induse, pentru întrebări periculoase.
e. se va acorda o atenţie deosebită în a se cultiva ideea că schimbările survenite la nivelul personalităţii şi aprecierii realităţii exterioare sunt rezultatul unui proces intern, “pentru binele subiectului” şi “liber alese de subiect” (schimbări voluntare).
În Curtea Supremă a statului California în 1982 s-a apreciat că “ unei persoane supuse la CP fără consimţământul sau cunoştinţa sa i se poate cauza disfuncţionalităţi serioase de natură fizică şi psihică, uneori ireversibile, ajungându-se chiar la schizofrenie, automutilare şi sinucidere”.

Ajustări de atitudine
Vechile metode de coerciţie, inclusiv tortura şi interogatoriile forţate sunt depăşite. Un exemplu este ineficienţa folosirii lor asupra piloţilor americani capturaţi în Irak în 1992.
Rafinamentul CP constă în schimbarea atitudinii nu doar externe, ci şi interne, prin “colaborarea” inconştientă a subiectului la CP, prin acţiuni “de bună voie” şi “sincere” faţă de care iniţial reacţionase chiar negativ. Uneori subiecţii devin zeloşi, entuziaşti în realizarea aplicaţiilor CP. L.Ron Hubbard: “o foarte eficace metodă de control a gândirii, extrasă din scientologie este cea prin care indivizii devin sclavi din proprie iniţiativă”.

Persuasiunea coercitivă versus Persuasiunea pacifistă, liniştită, fără utilizarea forţei
CP versus PP

Este posibil să te gândeşti la exemple mai puţin intense ale oricărei din cele 7 tehnici care prin ele însele să nu formeze un program CP. Din cauza puterii CP de a transcede utilizarea fotţei fizice, în captivitate sau forţa ameninţătoare, s-au dezvoltat tehnici mai imperceptibile, care pot părea ca persuasiune liniştită.
Un mod de PP este de a evoca credinţe şi atitudini într-o atmosferă liberă. Valoarea sau adevărul primează în mesaj şi au ultimul cuvânt în acceptarea mesajului. CP se distinge de PP prin gradul intensificat al simultaneităţii, al mediului inconjurător, al conţinutului informaţional şi interpersonal al manipulării folosite. CP dezvoltă credinţe şi atitudini inhibând şi obstrucţionând libertatea subiectului. Cu CP mediul coercitiv forţează acceptarea mesajului. Valorile inerente sau adevărul în mesaj nu este în nici un caz esenţial.
Uneori persuasiunea pacifistă poate imita folosirea unor tactici CP, dar nu în aceeaşi măsură, căci există o adevărată alegere liberă din partea subiectului. Victimele PP nu au semne de abuz fizic ci sunt convinşi prin raţionamente de schimbările radicale sau abrupte care au avut loc în comprtamentul lor. Ele au o convingere sinceră, pentru că li se prezintă şi contraargumente, şi alte scenarii.
În ultimii 20 de ani milioane de oameni au fost supuse persuasiunii coercitive. Este evident că aceste metode sunt folosite în management şi de serviciile de productivitate. Există o tehnică “invizibilă” ce exploatează vulnerabilităţile noastre fiziologice şi psihologice pentru a deveni sclavi.
În dosarele depuse în faţa Curţii Supreme a SUA, Scientologia, Hare Krishna şi Secta lui Moon susţin că nu practică CP şi că nu există persuasiune prin forţa “vizibilă”, adică prin tortură şi condamnare la închisoare. Respectivele grupuri susţin că metodele CP nu sunt folosite în rândurile lor. Surprinzător, legile internaţionale sau naţionale nu pedepsesc spălarea creierelor.


Bibliografia la autor