MIJLOACELE MODERNE UTILIZATE ÎN MODIFICAREA PERCEPŢIEI POPULAŢIEI

MECANISME DE INGUSTARE A DISCERNAMANTULUI
psih. Eusebiu Tihan


De curând, în structura unor state a apărut un nou tip de unităţi participante la operaţiile psihologice care dispun de personal cu importante cunoştinţe în domeniu. Desigur, cel ce nu are o idee clară despre operaţiile psihologice consideră această temă obscură, sinistră, legată de spălarea creierelor şi de alte lucruri similare. Pentru a demonstra contrariul, în această secţiune vom prezenta diferitele tipuri de producţii folosite pentru modificarea atitudinii sau comportamentului unui auditoriu-obiectiv în scopul obţinerii unor avantaje militare sau politice. Aşadar, vom studia acţiuni şi materiale tangibile, planificate de ofiţeri şi realizate într-o perioadă scurtă de timp de soldaţi conduşi de subofiţeri.
Înainte de a intra în studierea mijloacelor utilizate în operaţiile psihologice, este necesar să precizăm diferenţa dintre publicitate şi propagandă: prima urmăreşte scopuri economice iar cea de-a doua are scopuri militare şi politice, dar ambele caută să modifice atitudini şi comportamente în vederea realizării scopurilor citate. Dacă Spania dispune de profesionişti ai publicităţii aflaţi în avangarda mondială în acest domeniu, de ce să nu dispună şi de unităţi de operaţii psihologice care să fie comparabile sau chiar mai bune decât cele din ţările cu care se compară?

Definiţie şi clasificare
Mijloacele pentru operaţiile psihologice sunt cele utilizate în scopul stabilirii oricărui tip de comunicare cu auditoriul-obiectiv sau cu publicul alb. Sunt aşadar uneltele folosite pentru completarea sau înlocuirea comunicării interpersonale directe în cazurile când aceasta îi este inaccesibilă auditoriului sau când auditoriul nu este receptiv ori, pur şi simplu, când este de dimensiuni prea mari pentru a te apropia de el prin acest gen de comunicare .
Clasificarea cea mai comună are în vedere simţurile pe care auditoriul va trebui să le folosească pentru captarea mesajului. Astfel, se vorbeşte de:
- mijloace vizuale - în principal, cuvântul scris dar şi filme mute, desene, expoziţii, reţeaua INTERNET etc.;
- mijloace sonore - cuvânt vorbit, muzică, efecte speciale;
- mijloace audiovizuale (comunicare simultană pe cale vizuală şi sonoră).

Mijloacele vizuale
Foile volante, în general de dimensiunile unei pătrimi de coală de hârtie, conţin un mesaj tipărit pe ambele feţe (text, grafică sau ambele simultan) şi ajung în posesia auditoriului-ţintă prin diferite procedee. Ele sunt denumite "gloanţe albe" sau "gloanţe de hârtie".
În ceea ce priveşte realizarea, proiectarea, dispunerea graficii şi a imaginilor, trebuie să se ţină cont de o infinitate de chestiuni de tip tehnic. Pot fi aplicate cele mai multe din tehnicile din domeniul publicităţii.
Tema foilor volante poate fi standard, utilă în orice moment al conflictului şi pentru orice element sau unitate a auditoriului-obiectiv, ori pentru situaţii particulare, cum ar fi unităţile care rămân izolate sau cele în care cadrele de comandă sunt foarte nepopulare. Un tip special de foaie volantă este biletul de liberă trecere, creat în primul război mondial, ce garantează tratamentul corect al celui care îşi manifestă în mod deschis dorinţa de a se preda1). Foaia volantă de acest tip trebuie să fie realizată din hârtie rezistentă şi să aibă dimensiuni mici (pentru a putea fi ascunsă), textul conţinând indicaţii privind predarea şi indicaţii pentru soldatul căruia îi va fi arătată, semnate de o autoritate din trupele proprii. Practic, toţi irakienii care s-au predat în războiul din Golful Persic aveau bilete de liberă trecere, deşi pentru a le păstra îşi puseseră viaţa în pericol.
Foile volante pot fi difuzate la sol de patrule de luptă în adâncime, de unităţi obişnuite (în acţiuni defensive, la abandonarea unei poziţii), de agenţi infiltraţi sau speciali, indicaţi mai ales pentru difuzarea de propagandă gri (sursă necu-noscută) sau neagră (sursă schimbată), cu ajutorul unor proiectile de artilerie (aruncătoare cal. 105 şi 155 mm) sau cu mâna (în operaţiile de menţinere a păcii). Ele pot fi difuzate şi din aer, cu avioane şi elicoptere (bombe aeriene, pachete lansate sau aruncare cu mâna), baloane sau avioane fără pilot, ori pe apă (râuri sau mări), cum au făcut americanii în golful din Kuweit.
Criteriile de alegere a mijlocului de difuzare sunt disponibilitatea de mijloace de lansare, extinderea şi gradul de precizare a zonei de acoperit, situaţia tactică şi condiţiile meteorologice.
Principalele avantaje ale foilor volante sunt:
- costul (procesul de producere este relativ ieftin şi simplu);
- persistenţa (un mesaj tipărit durează până la distrugerea fizică, nu este supus lipsei de precizie a memoriei umane, se poate transmite din mână în mână, poate fi păstrat şi deci recitit şi poate conţine explicaţii detaliate);
- selectivitatea auditoriului-obiectiv (poate fi predat unui obiectiv specific, fără să ajungă la unul diferit de cel prevăzut).
Principalele dezavantaje pot fi:
- viteza de difuzare (le lipseşte caracterul imediat al transmisiilor de radio şi televiziune);
- distribuirea (necesită mult timp şi mijloace logistice şi poate fi serios afectată de situaţia tactică);
- cultura auditoriului (în caz de analfabetism este greu să se transmită idei complexe prin material tipărit, cu excepţia ilustraţiilor şi desenelor);
- neutralizarea materialului tipărit sau acţiunile de pedepsire întreprinse de cadrele de comandă asupra celor aflaţi în posesia materialului tipărit.
Posterele sau afişele sunt materiale tipărite pe o singură faţă, aşezate într-un loc fix, auditoriul putând fi orice trecător; de aceea, este necesar să conţină mesaje foarte scurte, care să nu invite la dezbatere, şi o componentă grafică importantă.
Tehnicile de proiectare şi elaborare sunt similare cu cele ale foilor volante. De format mic şi pe hârtie adezivă se transformă în autocolante.
În campaniile de scurtă durată de nivel tactic, materialele tipărite sub formă de foi volante şi postere au fost, în mod tradiţional, majoritare în operaţiile psihologice şi probabil că vor continua să fie. Totuşi, există şi altele, cum ar fi:
- reţeaua INTERNET, mijloc interesant, de apariţie recentă, cu mari posibilităţi; trebuie avut în vedere ca auditoriul să fie conectat la ea;
- broşuri - mărimea de buzunar sau similar, prezentând monografic o temă;
- periodice şi reviste;
- fotografii murale de mari dimensiuni (de exemplu, portretul lui Saddam Hussein pe aproape toate faţadele clădirilor din Bagdad);
- grafică murală sau compoziţii de mari dimensiuni;
- periodice murale - afişe cu format de ziar.

Mijloacele sonore

Difuzorul, care reprezintă semnul convenţional al unităţilor de operaţii psihologice, a fost utilizat pentru întâia dată în primul conflict mondial deoarece caracteristicile folosirii lui se adaptau la acest tip de război static de poziţii fixe. Considerat o prelungire a întâlnirii faţă în faţă, el exploatează efectul de şoc produs de mesajele scurte, pe bază de fraze-cheie, repetate cu emfază. Mesajele mai lungi de 20 de secunde i-ar provoca în mod clar neutralizarea şi, în plus, ar zăpăci auditoriul-obiectiv.
Mesajele pot fi înregistrate sau transmise în direct. Sunt recomandabile primele pentru că oferă mare claritate, pot fi repetate şi asigură exactitate; desigur, ele nu pot determina o schimbare neaşteptată a situaţiei.
Un aspect interesant se referă la vocea utilizată deoarece, deşi pare simplu, nu oricine are calităţile necesare. Exprimarea trebuie să fie viguroasă, vocea clară şi pronunţarea corectă. Este necesar ca mesajul să fie convingător, să aibă fluiditate şi să folosească termeni locali. Acest lucru face ca, de multe ori, să fie utilizaţi dezertori, mesajul fiind revăzut în prealabil de un localnic leal.
Difuzoarele pot emite nu numai mesaje, ci şi muzică sau efecte sonore. În acest sens, un caz deosebit a avut loc în Panama, unde trupele americane au încercuit palatul în care se afla preşedintele Noriega şi l-au supus mai multe zile şi nopţi unor emisiuni cu volumul la maximum de muzică heavy metal! Procedeul a fost repetat în războiul din Golful Persic.
Principalele avantaje ale utilizării difuzoarelor sunt:
- selectivitatea (raza scurtă de acţiune face posibilă dirijarea spre obiective mici, bine identificate, mesajele fiind adaptate specificului situaţiei acestora);
- atractivitatea (fiind o prelungire a întâlnirii directe, permite stabilirea intimităţii cu auditoriul-obiectiv);
- mobilitatea (difuzoarele pot fi portative cu autoamplificare ori montate pe autovehicule sau elicoptere);
- rapiditatea (mesajul oral poate fi pregătit în timp scurt).
Aspectele care fac nerecomandabilă utilizarea lor sunt:
= raza scurtă de acţiune (aproximativ 2 km), condiţionată de vegetaţie şi relief, de condiţiile meteorologice, de zgomotul luptei;
= vulnerabilitatea (consecinţă a punctului anterior);
= persistenţa redusă (mesajele pot fi uitate sau distorsionate).

Radioul. Din acest punct, mijloacele folosite încep să fie mai sofisticate şi mai scumpe, dar pot avea influenţă mare. Radioul, ca şi televiziunea şi filmul, poate utiliza echipe de emisie civile, dar unele armate, cum ar fi cea americană sau germană, dispun de staţii de emisie deservite numai de personal militar. Ca mijloc de operaţii psihologice, radioul se foloseşte cu grija de a se anunţa anterior orele de emisie; este necesar ca programele să se repete de mai multe ori pe zi şi ca mesajelor să li se asigure mare credibilitate; programul trebuie să fie planificat în mod logic în funcţie de interesele auditoriului pentru a fi atractiv; programarea va fi echilibrată şi variată; selecţionarea crainicilor este fundamentală, pentru că pot deveni figuri populare şi respectabile, provocând identificarea auditoriului-obiectiv cu interesele lor. De multe ori, tonul vocii influenţează mai mult decât argumentele logice la care se face apel.
Avantajele utilizării radioului sunt rapiditatea (programul poate fi pregătit în scurt timp, în funcţie de schimbările bruşte şi neaşteptate ale situaţiei politice sau militare) şi raza mare de acţiune. Prin intermediul lui se poate ajunge la auditorii de mari dimensiuni. Un avantaj important este faptul că ascultarea poate deveni repede obicei. În plus, dispunând de o mulţime de formate de programe, realizatorul îl poate adopta pe cel mai adecvat auditoriului-obiectiv. Radioul este indicat mai ales în cazul analfabeţilor. Trebuie să se ţină seama de puterea emoţională a cuvântului vorbit deoarece, prin timbru, intonaţie etc., se creează emoţii care influenţează sentimentele auditoriului.
Aspectele negative se referă la uşurinţa cu care poate fi localizată şi bruiată staţia de emisie, la limitele determinate de relief şi de condiţiile meteorologice, la viaţa scurtă a mesajelor (care pot fi uitate), la competiţia cu posturile de radio civile sau cu cele ale inamicului şi, mai ales, la existenţa aparatelor de recepţie (şi a bateriilor sau a energiei electrice) la auditoriu. În războiul din insulele Malvine englezii pregătiseră pentru soldaţii argentinieni aparate de radio cu baterii, deşi comandanţii acestora interziseseră folosirea receptoarelor. Sfârşitul conflictului a evitat distribuirea respectivelor aparate.

Mijloacele audiovizuale
Desigur, întâlnirea faţă în faţă este mijlocul cel mai eficace: poate fi vorba de conversaţii informale sau de un program de vizite organizat, în aparenţă, cu alte scopuri. Eficienţa acestui mijloc este consecinţa credibilităţii sale ridicate (auditoriul-obiectiv poate evalua sursa), a posibilităţii de a repeta ideile-forţă cu uşoare variaţiuni şi a faptului că emitentul poate evalua în mod simplu dacă rezultatul dorit este obţinut şi, în caz negativ, poate introduce corecţii. Desigur, acest mijloc este supus limitării determinate de situaţia tactică; el poate fi foarte interesant în operaţiile de menţinere a păcii. Pentru ca acest procedeu să aibă succes, cel care transmite mesajul trebuie să fie atât de bine pregătit încât să evite interpretările greşite datorate dicţiei sau exprimării şi declaraţiile contrare intereselor proprii.
Televiziunea este considerată unul din mijloacele cele mai influente care pot fi folosite în operaţiile psihologice. Ea alătură efectului vizual al filmului familiaritatea radioului. Trebuie să se ţină seama de intimitatea determinată de prezenţa televizorului în cămin sau în localul de adunare a comunităţii şi de tendinţa de a-l considera mijloc de distracţie.
Avantajele televiziunii sunt rapiditatea cu care se poate reacţiona la situaţii noi sau schimbătoare, faptul că nu este necesar ca cei ce o urmăresc să aibă un anumit nivel de cultură (cazul analfabeţilor) şi că este universală, că orice societate, oricât de specială ar fi, este capabilă să asimileze mesajul transmis printr-un program TV.
Logic, televiziunea nu este un panaceu pentru că folosirea sa are şi inconveniente. Raza de acţiune nu este mare şi poate fi mărită numai cu ajutorul unor staţii de retransmisie vulnerabile şi costisitoare. Desigur, legăturile prin satelit au produs o revoluţie în acest sens, conferind emisiunilor TV potenţial strategic.
O altă limitare este reprezentată de condiţia ca auditoriul-obiectiv să posede echipamentul necesar. În unele ţări numai clasele superioare au astfel de aparate. Caracterul temporar şi competenţa afectează şi ele televiziunea. Unul din principalele inconveniente este costul economic, pentru că staţiile de transmisie sunt scumpe în ceea ce priveşte realizarea iar întreţinerea şi funcţionarea lor necesită personal tehnic numeros. Costul şi complexitatea tehnică a producerii şi difuzării sugerează posibilitatea de a utiliza, în operaţiile psihologice, instalaţiile civile existente.
Filmul este un mijloc de mare popularitate în special în zonele unde nu există televiziune. Exemplul cel mai clar este reprezentat de peliculele americane de război din timpul celui de-al doilea conflict mondial, cu evidente scopuri propagandistice. În plus, predispoziţia spectatorului de a intra în sala de cinema trebuie incitată prin informaţii mai mult sau mai puţin obiective.
Filmul are avantajul credibilităţii, căci influenţa unei pelicule bine realizate tinde să depăşească aptitudinile critice ale unui auditoriu nesofisticat, care îi absoarbe mesajul fără rezistenţă dacă nu intră în conflict direct cu valorile lui fundamentale. În plus, nu este necesar ca auditoriul să fie cult: mesaje complexe pot fi transmise şi prin desene animate. Un alt avantaj este identificarea auditoriului cu situaţia şi comportamentul actorilor principali, inclusiv în viaţa reală.
Principalul inconvenient este timpul, pentru că realizarea unui film este un proces lent, greu de accelerat fără afectarea calităţii; ca urmare, nu este potrivit pentru confruntări de scurtă durată. Şi aspectul economic este foarte important, deoarece personalul şi materialul specializat necesar producerii unui film sunt extrem de costisitoare iar, dacă se doreşte folosirea unor actori de prestigiu, cheltuielile sunt şi mai mari. Un alt inconvenient poate fi cenzura, căci distribuirea şi prezentarea peliculelor pot fi uşor controlate de autorităţile guvernamentale; aparatele video oferă însă alternative la difuzare.

Concluzii
După această scurtă prezentare a principalelor mijloace folosite în operaţiile psihologice, este necesar să se ţină seama de faptul că, în ceea ce priveşte influenţa lor asupra auditoriului - obiectiv în general, nu trebuie să se formuleze comparaţii absolute. Selecţionarea celor mai adecvate mijloace se face în funcţie de auditoriul-obiectiv şi de multiplele aspecte concrete ale fiecărui conflict.
Criteriile de alegere a mijloacelor în faza de planificare a operaţiilor psihologice nu sunt prezentate în această secţiune.
În cadrul fazei de planificare sunt selecţionate mijloacele de folosit; este necesar ca acestea să fie utilizate în mod atât de abil încât să se ajungă la auditoriu pe mai multe căi, pentru ca recepţionarea să fie sigură, fără însă să determine saturarea acestuia (studierea cantităţii).
Alături de elementele operative însărcinate cu difuzarea din unităţile de operaţii psihologice trebuie să se afle mereu elemente de protecţie, pentru a se evita compromiterea acţiunilor.
Această secţiune s-a referit la principalele mijloace, dar este de notat că orice acţiune sau obiect poate deveni mijloc de operaţii psihologice (inscripţiile murale, afişele, inscripţiile de pe tricouri etc.).
Promptitudinea cu care se face legătura dintre operaţiile psihologice şi foile volante face ca acestea să pară unicul mijloc de folosit şi ca toate acţiunile să se reducă la utilizarea lor. Articolul de faţă respinge acest lucru şi evidenţiază faptul că fiecare auditoriu necesită anumite mijloace concrete, care nu sunt numai foile volante.
Pe lângă mijloacele "reglementare" ce pot fi folosite într-o campanie de operaţii psihologice, există şi altele care, deşi nu atât de convenţionale, pot fi perfect valabile; de exemplu, contingentul spaniol din Bosnia-Herţegovina a obţinut rezultate notabile prin tratamentul bun aplicat părţilor aflate în dispută, ascultându-le şi înţelegându-le problemele, prin recurgerea pe scară largă la "şiretenie" în problemele spinoase şi chiar prin folosirea câtorva lădiţe cu sticle de vin ca mostre de bună dispoziţie.

1) acest bilet de liberă trecere nu asigură acelui militar ce se predă condiţia de prizonier de război.

Bibliografia la autor