SĂNĂTATEA ŞI STILUL DE VIAŢĂ.

drd. Eusebiu TIHAN,

psiholog-sociolog

coordonator stiintific

OPINFO CENTER

focus_sebi@yahoo.com

Dimensiunile sănătăţii pot fi influenţate de câţiva factori. Un factor evident îl constituie accesul la un sistem competent de îngrijire medicală şi de educaţie sanitară, de care o persoană poate beneficia nu doar din perspectiva fizică cât şi mentală şi socială, în aceeaşi măsură.
Un altul, factorii de mediu, include siguranţa căminului şi a vecinătăţii, serviciile publice adiacente, iar factorii negativi, de genul volumul de substanţe toxice în sol, aer şi apă. Câţiva dintre aceşti factori pot fi controlaţi într-o oarecare măsură
Un altul, factorii de mediu, include siguranţa căminului şi a vecinătăţii, serviciile publice adiacente iar factorii negativi, de genul volumul de substanţe toxice în sol, aer şi apă. Câţiva dintre aceşti factori pot fi controlaţi într-o oarecare măsură prin însăşi capacitatea persoanei de a alege unde să trăiască, iar alţi factori pot fi influenţaţi prin voinţă politică. Totuşi, pentru majoritatea persoanelor, aceştia se constituie în caracteristici ale vieţii care pot fi influenţate şi modificate cu mare dificultate.
Şi mai greu de controlat sunt factorii ereditari, aspecte ale veţii care sunt “manipulate” prin gene. Genele sunt “codurile” înnăscute şi încastrate în fiecare celulă a organismului uman. Ele controlează multe aspecte ale dezvoltării şi funcţionaării indivizilor, de la desemnarea sexului şi până la tendinţele către anumite boli. Ele pot afecta sănătatea fizică, emoţiile, intelectul şi chiar viaţa socială. Acestea sunt aspectele fundamentale ale vieţii şi sănătăţii individului. Factorii genetici nu pot fi controlaţi de către individ, deşi adesea ei pot fi compensaţi.
În timp ce toţi aceşti factori sunt importanţi pentru sănătate, cea mai importantă influenţă în această lume dezvoltată este stilul de viaţă, acesta fiind un factor ce poate fi controlat. Ideea acestei secţiuni este că ne putem controla sănătatea. În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statutul sănătăţii noastre, alegerile pe care le facem în ceea ce priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne determină starea de sănătate într-o şi mai mare măsură.
Stilul de viaţă, se referă la totalitatea activităţilor care compun viaţa unei persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectivă intern-structurală şi normativă. Prin analiza stilului de viaţă, psihologia socială caută să identifice un principiu generator de unitate în pluralitatea manifestărilor concrete ale vieţii individuale. S.v. constă în trăsăturile particulare ale psihologiei, comportamentului şi habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare faţă de lume, reliefând, în fiecare caz în parte, alte invariante, accentuate în structurile vieţii cotidiene. (Sursa: Ctin Gorgos, Dicţionar de psihiatrie.)
Stilul de viaţă se referă la modul de ansamblu în care trăim – atitudini, obiceiuri şi comportamentele persoanei în viaţa cotidiană. Din perspectiva specialiştilor americani, în SUA, stilul de cviaţă contribuie în mare măsură la 7-10 din cauzele ce conduc la deces.
Deşi nu toate componentele stilului de viaţă se situează sub controlul individului, toţi oamenii abordează tipuri de stiluri de viaţă care le afecetază în mod direct sănătatea şi bunăstarea. Prin cele exprimate dorim să ajutăm la identificarea alternativelor în momentul luării deciziilor sau în desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt şi lung asupra sănătăţii.

Componentele stilului de viaţă
Stilul de viaţă include câteva componente prin care oamenii îşi desfăşoară aspectele majore ale vieţii lor, componente cum ar fi: munca, recreerea, hrănirea, soluţionarea problemelor şi altele. Conceptul stil implică mai degrabă o structură decât un eveniment izolat. Componentele stilului de viaţă contsau astfel în tipologii generale de comportament. De exemplu, ieşirea în mod frecvent cu prietenii indică un stil de viaţă înalt, din punct de vedere social.
Fiecare individ îşi dezvoltă un stil de viaţă în mare parte prin încercare şi eroare. Oamenii încearcă diferite acţiuni şi, de obicei adoptă ca obiceiuri acele comportamente care conferă cea mai mare reuşită şi satisfacţie. Aceste comportamente pot fi grupate într-un număr de structuri întrepătrunse, ceea ce crează compnentele stilului de viaţă. Fiecare componentă poate declanşa un anume efect asupra câtorva dimensiuni ale sănătăţii persoanei.

Stilul de lucru. Modalităţile prin care individul produce, crează şi studiază, se constituie în stilul de lucru. Unii indivizi sunt perfecţionişti, ei luptându-se pentru ca fiecare aspect al muncii sale să fie perfect. Alţii sunt mult mai preocupaţi de volumul muncii produse decât de calitate. Se consideră că munca fizică tradiţională stă la baza longetivităţii şi sănătăţii. Astfel, cea mai mare parte a longevivilor sănătoşi din România trăiesc la ţară. Alte tipuri de efort stimulează mintea şi ajută la menţinerea sănătăţii intelectuale.

Stilul recreaţional. Modul în care indivizii îşi alocă şi îşi consumă timpul liber – stilul recreaţional – afectează de asemenea multe dimensiuni ale sănătăţii şi bunei dispoziţii. Oamenii se pot angaja în activităţi recreaţionale care le asigură exerciţii fizice, îi stimulează mental şi, îi ajută în întreţinerea relaţiilor cu ceilalţi. Totuşi, unele stiluri recreaţionale pot fi vătămătoare, chiar periculoase. De exemplu, accentuarea în mare măsură pe competiţie şi agresiune poate deteriora relaţiile sociale sau să conducă la stres. Persoanele care îşi petrec timpul liber consumând alcool sau droguri, vor întâmpina probleme severe de sănătătate fizică şi socială.
Stilul de reacţie la plăcere. În ce mod se bucură o persoană de apariţia unei personalităţi în viaţa sa? Cum aşteaptă o aceeaşi persoană să fie încântată de către semeni?
Lucrurile sunt făcute pentru a-i face pe oameni să se simtă bine iar modurile în care ei percep plăcerea le definesc ceea ce sociologii numesc, stilul de încântare.
Unii sunt foarte darnici cu alţii pe când unii sunt foarte egoişti, fiind motivaţi doar faţă de sine. Modul în care oamenii acordă sau primesc o încântare, le poate influenţa sănătatea, pe toate aspectele sale.

Stilul de soluţionare. Stresul este fără îndoială o parte din viaţă. El poate fi pozitiv, atunci când este asociat cu dezvoltarea umană (căsătoria, promovarea în funcţie) sau, poate fi negativ, atunci când este asociat unei pierderi (devalorizare financiară, dezacorduri cu rudele).
Modul în care persoanele îşi soluţionează evenimentele stresante ale vieţii, le poate afecta sănătatea. O persoană poate prelucra conflictul într-o familie, descătuşându-şi furia.
Este foarte cunoscut exemplul în care o persoană soseşte acasă, nervos, ţipă la soţie, aceasta ţipă şi ea la copil, copilul loveşte căţelul iar căţelul muşcă poştaşul care tocmai intra în curte.
Alte persoane încearcă să medieze conflictul în mod calm şi să caute soluţia satisfăcătoare fiecăruia. Pe acest din urmă mod de soluţionare s-au structurat şi mariajele bunicilor şi părinţilor noştri şi, nu este de mirare că ele nu s-au destrămat după ani de coexistenţă, familia reprezentând încă, o valoare fundamentală pentru populaţia din România.

Stilul de cunoaştere. Acest stil se referă la modalităţile în care oamenii gândesc, caută cunoaşterea şi iau decizii. Unii oameni sunt foarte meticuloşi, în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor. Aceştia, i-au în consideraţie toate alternativele şi, cu atenţie, îşi fundamentează deciziile pe cât mai multe informaţii posibile. Unii indivizi, merg mai mult pe intuiţie şi tind să ia rapid deciziile, sub forţa împrejurărilor (sub forţa impulsului), pe baza sentimentelor iar alţii se tem să decidă aşteptând ca alţii să le spună ce să facă. Adesea am auzit spunându-se după o acţiune, ce am făcut iar la alte popoare se spune, ce să fac. Cu siguranţă, aceste stiluri de abordare a deciziilor necesită şi implică mecanismele cognitive, tonusul energetic, temperamentul, alte aptitudini. Stilul cognitiv poate fi asociat condiţiei sociale a persoanei şi stării sale de sănătate. De asemenea, reflectă sănătatea intelectuală.

Stilul de comunicare. Modalităţile prin care oamenii le permit altora să afle ceea ce îşi doresc, ce simt, ce doresc sau gândesc cât şi modurile prin care ei răspund la ideile şi sentimentele altora, sunt părţi, aspecte ale stilului lor de comunicare. Unii indivizi folosesc cuvintele pentru a-şi exprima sentimentele în timp ce alţii se simt inconfortabil atunci când îşi descriu emoţiile. Şedinţele de evaluare psihologică ne-au reliefat foarte bine aceste aspecte. O persoană care nu îşi exteriorizează emoţiile poate suferi tensiuni sociale şi emoţionale, care pot conduce de asemenea la probleme fizice.

Stilul de relaţionare. Comunicarea este doar un aspect al modului în care oamenii se relaţionează unii cu alţii. Stilul de relaţionare al unei persoane implică şi alte tipuri de interacţiune. De exemplu, în cadrul unui grup, unii indivizi îşi pot asuma rolul de lider în timp ce alţii se simt mult mai confortabili atunci când sunt conduşi de către o altă persoană. Desigur, aceasta este o caracteristică psihologică, o trăsătură de personalitate.
Alte aspecte ale acestui stil includ modurile în care oamenii îi abordează pe ceilalţi, dorind să-i cunoască mai bine şi, tipurile de relaţii ale indivizilor cu familia şi prietenii.
Sănătatea emoţională şi cea mentală depinde în mare măsură de capacitatea persoanei de a aborda relaţiile interpersonale, în maniera în care să le fie satisfăcute trebuinţele şi dorinţele.

Stilul de alimentaţie. Atitudinea unei persoane către şi faţă de abordarea alimentelor şi hrănirii, constituie stilul nutriţional al unei persoane. Pentru unele persoane, hrana reprezintă o sursă majoră de satisfacţie, de plăcere; pentru alţii este doar substanţa necesară organismului. Sănătatea fizică a unei persoane depinde în mare măsură de ceea ce mănâncă acea persoană. De asemenea, alimentele au impact asupra sănătăţii intelectuale iar felul în care se mănâncă, maniera relaxată sau tensionată, în singurătate sau alături de alte persoane, poate afecta buna dispoziţia.

Stilul de consum. O altă componentă a stilului de viaţă cuprinde modalităţile în care oamenii îşi selectează şi se folosesc de produse şi servicii, şi este denumită stil de consum. Atunci când o persoană face cumpărărturi pentru acasă, ea devine mult mai preocupată de confort sau de aspect. Cât de îmbietător, cât de relaxant este căminul, este un fapt ce afectează starea fizică iar imaginea casei poate avea un impact asupra relaţiei sociale şi satisfacţiei emoţionale.

Stilul ecologic. Deciziile luate de un consumator, îi poate afecta stilul ecologic – modul în care o persoană interacţionează cu mediul fizic. Stilul ecologic al unei persoane reflectă nivelul preocupării acestuia pentru păstrarea, menţinerea unui mediu sănătos. Aceasta implică deciziile referitoare, fie la maşini, alimente, fie la autobuz, biciclete, cât foloseşte aerul condiţionat sau aeroterma, cât de activ se implică în reciclarea unor deşeuri.
Orice acţiune umană afectează mediul şi climatul. Modul în care oamenii tratează mediul influenţează sănătatea fizică proprie cât şi a celorlalţi. De fapt, imaginea cotidiană ne explică totul. Gunoaiele din jurul blocurilor generează focare epidemiologice.

Străzile prăfuite adaugă un plus la gradul de depresie al populaţiei iar răscolirea prafului de o anumită categorie profesională nu face decât să perpetueze factori (culturi) microbieni(e).

Stilul de viaţă, sănătatea şi autoeficienţa
Diversitatea de conduite ce alcătuiesc stilul de viaţă al unei persoane, indică faptul că, stilul de viaţă este afectat de multe variabile şi, sugerează că este greu de a fi controlat şi modificat. Stilul de viaţă este caracteristic fiecărei categorii socioprofesionale, având la bază piramida trebuinţelor, piramidă conceptualizată de Abraham Maslow.


Pe lângă aceasta trebuie să mai spunem că stilul de viaţă depinde şi de dinamica societăţii, fapt explicat chiar de părintele sociologiei, Pitirim Sorokin1).
Iată în continuare câteva categorii de variabile pe care se bazează analiza (segmentarea) stilului de viaţă.
Sexul. Segmentarea practicată în unele studii după variabila “sex” a fost mult timp utilizată pentru diferenţiere.
Venitul. O altă practică des utilizată în structurarea procentelor psihosociale o constituie segmentarea populaţiei în funcţiei de venit. În studiile actuale există distincţii între categoriile reticente şi receptive ale fiecărei clase sociale. Nu cei cu adevărat săraci răspund la cele mai ieftine mesaje, ci, acei care se consideră săraci în raport cu aspiraţiile şi trebuinţele lor pentru o anumită prioritate. În anumite situaţii există tendinţa ca mesajele complicate, intelectualiste să fie “achiziţionate”, receptate şi de persoane aparţinând categoriilor supraprivilegiate ale fiecărei clase sociale.
Segmentarea demografică multifactorială. Analizele de tip psihologic şi sociologic recurg adesea la segmentarea populaţiei, în funcţie de venit şi vârsta indivizilor. Grupele de vârstă pot fi mai mici, ajungând să fie structurate chiar pe intervale de 3-5 ani, acolo unde posibilităţile financiare se întind pe o paletă largă, aceasta deoarece se ştie că, o persoană de 30 de ani are cu totul alte trebuinţe financiare faţă de o persoană de vârstă apropiată. De asemenea, potenţialul, echilibrul psihologic al fiecărui individ depinde de toate resursele pe care acesta le deţine.
Segmentarea psihografică. Acest tip de segmentare constă în împărţirea indivizilor unei populaţii date, pe categorii distincte, în funcţie de clasa socială, stil de viaţă sau personalitatea fiecăruia. Persoanele care fac parte din aceeaşi categorie demografică pot avea un profil psihologic foarte diferit.
Clasa socială. În România se observă cu claritate dinamica socială, ce are ca efect puternice (re)structurări ale claselor sociale, cu tot ceea ce le caracterizează: identitate, spirit, cluburi, etc.
În România, populaţia are după decembrie ’89 o libertate sporită, referitor la componentele stilului de viaţă. Oamenii pot lua decizii, aşa cum vor în ceea ce priveşte munca, locul unde trăiesc, cum să-şi petreacă timpul liber, cum să trateze cu alţi oameni. Totuşi, românii sunt deosebit de înfricoşaţi, nu vor să-şi depăşească barierele pe care singuri şi le-au construit. Ca urmare nu ştiu să beneficieze de libertatea câştigată, confundând-o adesea cu nonconformismul, contracultura. Populaţia nu a înţeles regulile unei pieţe libere, cu atributele sale, efort personal asiduu, perseverenţă, concurenţă, calitate, încântarea clientului şi nu sluga lui. Populaţia îşi exercită cu o mare largheţe doar dreptul la grevă, un fapt deosebit de găunos, care până la urmă duce la umilire, obedienţă, tot a greviştilor.
Aceste manifestări nu le permit indivizilor o dezvoltare personală, un nivel de eficienţă, care este un alt factor important ce contribuie la susţinerea sănătăţii. Conceptul de autonomie vrea să desemneze încrederea în capacitatea persoanei de a-şi planifica şi controla propriile comportamente cât şi componentele stilului de viaţă. Cunosc foarte puţine persoane care să să îşi controleze fiecare aspect al sănătăţii dar, oamenii sunt liberi să ia multe decizii importante. Oamenii au liber arbitru dar deciziile odată luate vor influenţa într-un anumit fel afectându-le sănătatea şi buna dispoziţie chiar întregul destin.

Bibliografia la autor

1) Pitirim Sorokin, sociolog, autor al lucrării “The System of Sociology”, publicată în anii negri ai ruinei ce a urmat revoluţiei bolşevice şi Războiului Civil din Rusia. Cartea încerca să ducă la un bun sfârşit crearea Sociologiei; în opinia autorului, sociologia trebuie să fie asemeni oricărei ştiinţe naturale. În anii ’30, ca emigrant rus în SUA, Sorokin a scris cele patru volume ale lucrării “Social and Cultural Dinamics”. În cartea sa, Sorokin descria natura oscilantă a dezvoltării sociale, proces caracterizat prin cicluri foarte lungi. Ideea acestei lucrări i-a fost sugerată de către prietenul său, N.D. Kondrat’yev care a descoperit multe mişcări ipotetice în dezvoltarea economică. Sorokin a indicat rolul jucat de ideologie în aceste cicluri.