Sistemul sociologiei şi al dinamicii sociale
“Ce nu este astăzi denumit Sociologie!
Cele mai stupide construcţii, cele mai neterminate teorii,
orice altceva ce nu este cercetat, reexaminat în profunzime,
este etichetat în mod nediscriminatoriu ca fiind sociologie”.
Pitirim Sorokin - “The System of Sociology”
Lucrarea “The System of Sociology” scrisă de Pitirim Sorokin a fost publicată în anii negri ai ruinei ce au urmat revoluţiei bolşevice şi Războiului Civil din Rusia. Cartea încerca să ducă la un bun sfârşit crearea Sociologiei; în opinia autorului, sociologia trebuie să fie asemeni oricărei ştiinţe naturale.
În anii ’30, ca emigrant rus în SUA, Sorokin a scris cele patru volume ale lucrării “Social and Cultural Dinamics”. În cartea sa, Sorokin descria natura oscilantă a dezvoltării sociale, proces caracterizat prin cicluri foarte lungi. Ideea acestei lucrări i-a fost sugerată de către prietenul său, N.D. Kondrat’yev care a descoperit multe mişcări ipotetice în dezvoltarea economică. Sorokin a indicat rolul jucat de ideologie în aceste cicluri.
Pitirim Sorokin - “The System of Sociology”
Lucrarea “The System of Sociology” scrisă de Pitirim Sorokin a fost publicată în anii negri ai ruinei ce au urmat revoluţiei bolşevice şi Războiului Civil din Rusia. Cartea încerca să ducă la un bun sfârşit crearea Sociologiei; în opinia autorului, sociologia trebuie să fie asemeni oricărei ştiinţe naturale.
În anii ’30, ca emigrant rus în SUA, Sorokin a scris cele patru volume ale lucrării “Social and Cultural Dinamics”. În cartea sa, Sorokin descria natura oscilantă a dezvoltării sociale, proces caracterizat prin cicluri foarte lungi. Ideea acestei lucrări i-a fost sugerată de către prietenul său, N.D. Kondrat’yev care a descoperit multe mişcări ipotetice în dezvoltarea economică. Sorokin a indicat rolul jucat de ideologie în aceste cicluri.
Raddai Raikhlin se consideră un discipol al lui Pitirim Sorokin atât în ceea ce priveşte construirea sistemului sociologic cât şi în elaborarea dinamicilor sociale. A continuat lucrarea lui Sorokin încercând să arate ce anume determină fluctuaţiile şi ce anume conduce civilizaţia contemporană spre declin.Raddai Raikhlin, Ph.D., s-a născut l-a Moscova în 1929. De la 13 ani a trebuit să lucreze pentru a se întreţine. În 1953 a absolvit Academia Navală din Leningrad după care şi-a continuat studiile la Universitatea din Moscova şi la Institutul de Energetică. A lucrat ca inginer electronist iar în 1964 a primit titlul de Doctor. Pe lângă articolele cu caracter ştiinţific, Raddai Raikhlin a scris articole pentru publicul larg, articole ce au fost publicate în jurnale binecunoscute. Printre patentele realizate se numără şi cel despre “Sesizarea şi transmiterea undelor gravitaţionale”.
În 1973 a emigrat în Israel stabilindu-se la Haifa. Timp de 10 ani a lucrat la Technion (Institutul Tehnologiei din Israel), după care şi-a orientat interesele spre sociologie încercând să realizeze un model cibernetic al societăţii.
A publicat în 1991 lucrarea în limba rusă intitulată, “Theory of Robots”, lucrare în care descoperim o descriere a unui stereotip uman denumit Robot, a trăsăturilor şi comportamentului, după cum l-a construit societatea. Autorul s-a preocupat de studiul coeziunii înlăuntrul societăţii şi asupra disciplinei şi a încercat să definească condiţiile cerute pentru construirea coeziunii şi disciplinei optime. Deoarece considera că religia este corelată cu coeziunea socială, autorul acordă o atenţie deosebită studierii religiei şi comparaţiei între diferitele tipuri de religie.
O altă lucrare, intitulată, “Fashion” prezintă rezultatele acestor studii într-o formă populară. Efectul coeziunii sociale asupra comportamentului uman este ilustrat prin câteva exemple. Astfel face trimiteri la unele manifestări sociale, cum ar fi stiluri de modă, dansuri, ceremonii religioase, artă şi literatură etc. (http://www.israel.net/raikhlin)
Lucrarea dezbate dinamicile sociale prin analiza dezvoltării războiului civil, a terorismului şi din prisma fenomenului apariţiei bandelor de gangsteri. Comportamentul societăţii cât şi comportamentele individuale sunt descrise în raport cu gradul de coeziune ori de integrare socială. Terorismul şi banditismul sunt văzute ca etape în dinamicile sociale. Societăţile sunt reprezentate sub formă de diagrame ce pot fi uzitate pentru modelarea comportamentelor lor.
Oamenii sunt clasificaţi în funcţie de trebuinţele şi abilităţile lor. Un stereotip caracterizat de câteva trebuinţe şi abilităţi reprezintă un Golem. Golemii şi-au pierdut individualitatea. Ei sunt terorişti potenţiali ori lideri ai gangsterilor. Golemii simpatizează cu terorismul şi îl încurajează. Un rol foarte important în demoralizarea unei societăţi este jucat de către media; este subliniată nevoia unei cenzuri. Liderul influenţează gradul de coeziune ori de integrare socială. Conceptul de muncă este mult mai general decât se aşteaptă din titlul însuşi. Ca un supliment la explicarea dezvoltării şi a comportamentului unei societăţi prin schimbarea entropică, aceasta permite realizarea predicţiilor asupra unei dezvoltări ulterioare.
Lucrarea se adresează tuturor acelora care doresc să înţeleagă fenomenele de dinamică socială şi în particular sociologilor, psihologilor, criminologilor, politicienilor şi economiştilor. Ea este amplu ilustrată cu diagrame şi fotografii.
Lucrarea dezbate dinamicile sociale prin analiza dezvoltării războiului civil, a terorismului şi din prisma fenomenului apariţiei bandelor de gangsteri. Comportamentul societăţii cât şi comportamentele individuale sunt descrise în raport cu gradul de coeziune ori de integrare socială. Terorismul şi banditismul sunt văzute ca etape în dinamicile sociale. Societăţile sunt reprezentate sub formă de diagrame ce pot fi uzitate pentru modelarea comportamentelor lor.
Oamenii sunt clasificaţi în funcţie de trebuinţele şi abilităţile lor. Un stereotip caracterizat de câteva trebuinţe şi abilităţi reprezintă un Golem. Golemii şi-au pierdut individualitatea. Ei sunt terorişti potenţiali ori lideri ai gangsterilor. Golemii simpatizează cu terorismul şi îl încurajează. Un rol foarte important în demoralizarea unei societăţi este jucat de către media; este subliniată nevoia unei cenzuri. Liderul influenţează gradul de coeziune ori de integrare socială. Conceptul de muncă este mult mai general decât se aşteaptă din titlul însuşi. Ca un supliment la explicarea dezvoltării şi a comportamentului unei societăţi prin schimbarea entropică, aceasta permite realizarea predicţiilor asupra unei dezvoltări ulterioare.
Lucrarea se adresează tuturor acelora care doresc să înţeleagă fenomenele de dinamică socială şi în particular sociologilor, psihologilor, criminologilor, politicienilor şi economiştilor. Ea este amplu ilustrată cu diagrame şi fotografii.
Capitolul 1. Sistemul sociologic.
Conceptele generale sunt prezentate în ideea familiarizării cititorului cu vocabularul uzitat în lucrare şi pentru explicarea fondului subiectelor, punerea accentelor asupra forţelor ce controlează comportamentul societăţilor şi al indivizilor.
Lucrarea analizează impactul coeziunii şi al integrării sociale (care conduc la omogenitate) asupra comportamentului indivizilor în societate. Sunt menţionate trei tipuri de societăţi. În ordinea creşterii coeziunii aceste sunt: Anarhia, Gesellschaft, Gemeinschaft. Fiecare tip este descris prin trăsăturile ei caracteristice. Factorii determinanţi ai gradului de coeziune sunt grupaţi în două categorii: prima categorie conţine acei factori ce se bazează pe instincte şi pe plăcerile rezultate din satisfacerea instinctelor cum ar fi relaţiile de sânge, relaţiile sexuale, jocuri, narcotice şi banchete. O a doua categorie conţine acei factori ce sunt obţinuţi prin procesul de educaţie şi sunt influenţaţi de aspecte ale mediului social cum ar fi morala, tradiţia, religia şi ideologia. Dacă factorii se înlănţuie de-a lungul primei categori, atunci are legătură cu gangsterii criminali; dacă factorii sunt din al doilea grup, este vorba de gangsteri politici. Tipul de societate Gemeinschaft este considerat alături de factorii celei de-a doua categorii şi este caracterizată prin ascetism şi terorism dictat de la nivel înalt sau de la nivel de stat.
Sexul şi violenţa şi terorismul de la nivelele inferioare sau terorismul revoluţionar caracterizează Anarhia. Sunt prezentate exemple de societăţi şi de structuri de gangsteri cu diferite grade de coeziune. În acest capitol, cititorul este familiarizat cu conceptul de potrivire şi nepotrivire între societate şi individ.
Capitolul 2. Originile terorismului
În acest capitol sunt analizate momentele de apariţie a bandelor de gangsteri şi factorii ce promovează constituirea acestora. Stimulul îl constituie contradicţia dintre individ şi societate. Absenţa sau deficienţa elementelor de legătură conduc în sensul dorinţei de camaraderie, aspect pe care autorul îl denumeşte “HEVRAV”. Acest sentiment este analog senzaţiei de foame ori dorinţei libidinale. Toate acestea îl îndeamnă pe individ să se manifeste în sensul de a atrage atenţia. Acest tip de comportament al unor indivizi nu afectează factorul de coeziune al societăţii şi nu generează conflicte dar are ca rezultat generarea unui tip de persoană, tip denumit de autor ca fiind un “GOLEM”. Golemul suferă datorită frustrării. Golemii se unesc în partide şi formaţiuni de gangsteri în concordanţă cu “Legea de fier a oligarhiei”. Lupta lor cu societatea se plasează sub sloganuri de genul, luptă pentru libertate, independenţă, egalitate şi altele asemeni. Ura pentru societate este înlocuită de ura pentru simbolurile acesteia: religia, tradiţiile, conducătorii ei, drapelul, etc. Lupta pe fondul urii împotriva societăţii se dezvoltă căpătând variate configuraţii cum ar fi demonstraţiile, actele de terorism şi de şantaj. Dacă guvernul nu ia nici o măsură să suprime activitatea golemilor şi capitulează sub presiunea lor, societatea degenerează într-o anarhie, se dezvoltă contra-terorismul şi astfel se poate dezlănţui războiul civil.
Capitolul 3. Structura şi dezvoltarea golemilor şi clasificarea lor.
Momentele apariţiei golemilor sunt tratate din prisma divergenţelor lor cu societatea care îi adăposteşte. Dezvoltarea indivizilor este reprezentată prin trimitere la piramida trebuinţelor realizată de psihologul american Maslow. Nu oricine poate ajunge în topul piramidei şi nici nu poate rămâne în acest vârf ori la alt nivel. Este un proces natural de filtrare a indivizilor şi de creere a stereotipurilor. Golemii sunt poziţionaţi pe cel mai de jos nivel al piramidei. Nivelele piramidei lui Maslow ne vin în ajutor pentru a înţelege stereotipurile umane. Golemii pot fi de asemenea clasificaţi ca sadici ori masochişti în funcţie de factorii preponderenţi.
Poliţia politică specială operează în societatea de tip Gemeinschaft într-un mod asemănător Inchiziţiei ori KGB-ului. Sarcina unei astfel de poliţii este de a crea societăţi uniforme prin supunerea şi filtrarea acelor moduri de gândire aberante şi prin conversiunea forţată a tuturor cetăţenilor în ceea ce numim Golemi.
Capitolul 4 Comportamentul şi psihologia golemului “avid”
Urmează o descriere detaliată asupra comportamentului golemului în acest proces al devenirii ca terorist. Acest golem nerăbdător se află în căutarea unei societăţi foarte închegate iar principalul său slogan este “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” El este lipsit de individualitate şi personalitate într-o asemenea măsură încât chiar ar renunţa la nume. Este ştiut că golemii sunt altruişti iar principiul lor călăuzitor este, Scopul scuză mijloacele. De aici contestarea principiilor morale general acceptate şi în principal a celor 10 principii, de unde tendinţa de a minţi şi de a ucide. Golemul nu este conştient de caracterul imoral al conduitei sale şi consideră ca fiind natural să facă uz de orice mijloace găseşte disponibil chiar şi homicidul. După cum spunea Leon Trotsky, “Ei doresc să fie înşelaţi şi noi le oferim pe deplin această posibilitate”. Clasificarea sociologului francez Emil Durkheim este menţionată referitor la tipul de societate Gemeinschaft şi la formaţiunile teroriste. Se arată că teroriştii sunt pregătiţi să comită atât suicidul “altruist” cât şi asasinatul “politic”.
Urmează o descriere detaliată asupra comportamentului golemului în acest proces al devenirii ca terorist. Acest golem nerăbdător se află în căutarea unei societăţi foarte închegate iar principalul său slogan este “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” El este lipsit de individualitate şi personalitate într-o asemenea măsură încât chiar ar renunţa la nume. Este ştiut că golemii sunt altruişti iar principiul lor călăuzitor este, Scopul scuză mijloacele. De aici contestarea principiilor morale general acceptate şi în principal a celor 10 principii, de unde tendinţa de a minţi şi de a ucide. Golemul nu este conştient de caracterul imoral al conduitei sale şi consideră ca fiind natural să facă uz de orice mijloace găseşte disponibil chiar şi homicidul. După cum spunea Leon Trotsky, “Ei doresc să fie înşelaţi şi noi le oferim pe deplin această posibilitate”. Clasificarea sociologului francez Emil Durkheim este menţionată referitor la tipul de societate Gemeinschaft şi la formaţiunile teroriste. Se arată că teroriştii sunt pregătiţi să comită atât suicidul “altruist” cât şi asasinatul “politic”.
Capitolul 5 Stereotipurile.
Psihologia şi comportamentul sumbru al teroristului sunt descrise accentuându-se pe rigiditatea şi caracterul stereotip al trăsăsturilor sale. Sunt descrise tipurile de stereotipii ce implică o societate înalt coezivă. Acestea sunt prototipuri potenţiale ale membrilor grupurilor teroriste şi ale gangsterilor. Stereotipul îmbracă o uniformă, el poartă fie o uniformă militară fie o jachetă din piele neagră. Principalele lor sloganuri sunt listate odată cu tipurile de stereotipuri corespunzătoare: internaţionalist, naţionalist (de stânga ori de dreapta), pacifist, etc. Un exemplu de stereotip internaţionalist este evreul bolşevic Leon Trotsky, ale cărui sumare date biografice sunt incluse în capitol. Principalul scop al vieţii unui golem este lupta împotriva societăţii şi a se socoti în final cu ea.
Acest capitol se încheie cu o discuţie asupra caracterului imoral al terorismului.
Capitolul 6. Ecologia terorii
Fidel punctelor de vedere ale sociologilor germani, Max Weber şi Werner Sombart, precum şi al francezului Emil Durkheim, autorul evidenţiază rolul esenţial al religiei în viaţa societăţii şi pentru coeziunea sa internă. Religii de genul protestant şi iudaic alcătuiesc societăţi de tipul Gesellschaft. Alte religii cum ar fi catolicismul, islamul şi comunismul formează societăţi de tipul Gemeinschaft. Aceasta explică distribuţia geografică a terorismului. Diferenţele rasiale (de genul celor din SUA) şi religioase (de genul celor din Ulster) sunt abordate în acest capitol; acestea crează societăţile heterogene şi favorizează situaţiile de ascensiune ale terorismului. O situaţie similară a avut loc în Germania perioadei Gastarbeitor. Sunt avansate propuneri de explicaţii pentru faptul că teroriştii sunt recrutaţi de obicei din rândurile catolicilor, comuniştilor şi tineretului. O secţiune a capitolului se ocupă cu interacţiunea dintre gangsterii terorişti şi societate. Autorul insistă asupra procesului de degradare socială şi pe rolul jucat de artişti, jurnalişti şi scriitori în demoralizarea societăţii şi în sprijinirea terorismului.
Fidel punctelor de vedere ale sociologilor germani, Max Weber şi Werner Sombart, precum şi al francezului Emil Durkheim, autorul evidenţiază rolul esenţial al religiei în viaţa societăţii şi pentru coeziunea sa internă. Religii de genul protestant şi iudaic alcătuiesc societăţi de tipul Gesellschaft. Alte religii cum ar fi catolicismul, islamul şi comunismul formează societăţi de tipul Gemeinschaft. Aceasta explică distribuţia geografică a terorismului. Diferenţele rasiale (de genul celor din SUA) şi religioase (de genul celor din Ulster) sunt abordate în acest capitol; acestea crează societăţile heterogene şi favorizează situaţiile de ascensiune ale terorismului. O situaţie similară a avut loc în Germania perioadei Gastarbeitor. Sunt avansate propuneri de explicaţii pentru faptul că teroriştii sunt recrutaţi de obicei din rândurile catolicilor, comuniştilor şi tineretului. O secţiune a capitolului se ocupă cu interacţiunea dintre gangsterii terorişti şi societate. Autorul insistă asupra procesului de degradare socială şi pe rolul jucat de artişti, jurnalişti şi scriitori în demoralizarea societăţii şi în sprijinirea terorismului.
Capitolul 7. Legea şi justiţia
În concordanţă cu două tipuri principale de societăţi, Gesellschaft şi Gemeinschaft, există două sisteme de moralitate şi legislaţie. Unul din sisteme se bazează pe cele 10 Principii şi plasează Legea şi principiile morale mai sus decât orice altceva. NU UCIDE! Homicidul este pedepsit prin condamnare la moarte indiferent de scopul ori de cauza omorului. Al doilea sistem se bazează pe principiile după care scopul justifică mijloacele şi plasează scopul deasupra legii şi principiilor moralei. Golemul luptă împotriva Legii. În numele”justiţiei” el încalcă legea, folosind şantajul şi actele de terorism. Sunt menţionate câteva surse unde aşa-numitele acte politice sunt justificate în ciuda caracterului lor ilegal, fiind contrare convenţiilor de moralitate. Esenţa problemei devine, care terorism este justificat şi care nu? De ce este aprobat actul de asasinare al Ţarului rus Alexandru al II-lea în timp ce uciderea lui Abraham Lincoln este de neiertat? În tipul de societate Gemeinschaft nu sunt acceptate sistemele de legi. Legea într-o astfel de societate este ierarhia. Acei ce sunt sus-puşi, au întotdeauna dreptate. Celor două tipuri de societăţi amintite le corespund două sisteme punitive. Pedeapsa individuală, bazată pe Lege se aplică doar în tipul de societate Gesellschaft. Pedeapsa colectivă este privită ca fiind justă în societatea de tip Gemeinschaft. Totuşi, pentru că există o linie de demarcaţie între cele două tipuri de societăţi, uzul de pedeapsă colectivă pentru stoparea Anarhiei poate cauza tranziţia către o societate tip Gemeinschaft, sfârşind-o într-o crudă dictatură.
În concordanţă cu două tipuri principale de societăţi, Gesellschaft şi Gemeinschaft, există două sisteme de moralitate şi legislaţie. Unul din sisteme se bazează pe cele 10 Principii şi plasează Legea şi principiile morale mai sus decât orice altceva. NU UCIDE! Homicidul este pedepsit prin condamnare la moarte indiferent de scopul ori de cauza omorului. Al doilea sistem se bazează pe principiile după care scopul justifică mijloacele şi plasează scopul deasupra legii şi principiilor moralei. Golemul luptă împotriva Legii. În numele”justiţiei” el încalcă legea, folosind şantajul şi actele de terorism. Sunt menţionate câteva surse unde aşa-numitele acte politice sunt justificate în ciuda caracterului lor ilegal, fiind contrare convenţiilor de moralitate. Esenţa problemei devine, care terorism este justificat şi care nu? De ce este aprobat actul de asasinare al Ţarului rus Alexandru al II-lea în timp ce uciderea lui Abraham Lincoln este de neiertat? În tipul de societate Gemeinschaft nu sunt acceptate sistemele de legi. Legea într-o astfel de societate este ierarhia. Acei ce sunt sus-puşi, au întotdeauna dreptate. Celor două tipuri de societăţi amintite le corespund două sisteme punitive. Pedeapsa individuală, bazată pe Lege se aplică doar în tipul de societate Gesellschaft. Pedeapsa colectivă este privită ca fiind justă în societatea de tip Gemeinschaft. Totuşi, pentru că există o linie de demarcaţie între cele două tipuri de societăţi, uzul de pedeapsă colectivă pentru stoparea Anarhiei poate cauza tranziţia către o societate tip Gemeinschaft, sfârşind-o într-o crudă dictatură.
Capitolul 8. Liderii şi societatea
În opinia autorului, pe lângă “Legea de fier a oligarhiei” stipulată de Robert Michel, mai operează şi o lege denumită “Legea de fier anti-oligarhie”. Această nouă lege se preocupă de distrugerea oligarhiei şi de degradarea societăţii. După cum a fost descris în acest capitol, ambele legi operează în dinamicile sociale.
Se analizează influenţa integrării sociale asupra aşa-zisei opinii publice. Nu există o “opinie publică”, există doar opinia maselor. Un înalt grad de integrare transformă individul într-un Golem; masele docile formate din Golemi îşi urmează orbeşte liderul său. Degradarea societăţii duce la apariţia a mai multor lideri şi a “opiniilor publice”.
În continuare este analizată problema autorităţii şi a popularităţii liderului. Autoritatea liderului este legată de gradul de integrare socială. Aceasta este opresivă în rolul dictatorial şi dispare complet când societatea se degradează, devenind Anarhie. Dispariţia autorităţii este ilustrată prin publicarea caricaturilor pictate ale liderilor şi prin intruziunea în viaţa lui particulară. Liderii lipsiţi de autoritate pot fi răniţi şi jigniţi. Autoritatea liderului poate fi dezvoltată prin popularitate.
În opinia autorului, pe lângă “Legea de fier a oligarhiei” stipulată de Robert Michel, mai operează şi o lege denumită “Legea de fier anti-oligarhie”. Această nouă lege se preocupă de distrugerea oligarhiei şi de degradarea societăţii. După cum a fost descris în acest capitol, ambele legi operează în dinamicile sociale.
Se analizează influenţa integrării sociale asupra aşa-zisei opinii publice. Nu există o “opinie publică”, există doar opinia maselor. Un înalt grad de integrare transformă individul într-un Golem; masele docile formate din Golemi îşi urmează orbeşte liderul său. Degradarea societăţii duce la apariţia a mai multor lideri şi a “opiniilor publice”.
În continuare este analizată problema autorităţii şi a popularităţii liderului. Autoritatea liderului este legată de gradul de integrare socială. Aceasta este opresivă în rolul dictatorial şi dispare complet când societatea se degradează, devenind Anarhie. Dispariţia autorităţii este ilustrată prin publicarea caricaturilor pictate ale liderilor şi prin intruziunea în viaţa lui particulară. Liderii lipsiţi de autoritate pot fi răniţi şi jigniţi. Autoritatea liderului poate fi dezvoltată prin popularitate.
Conflictul dintre societăţi reprezintă conflictul dintre lideri. Terorismul este o condiţie de potrivire al liderului cu societatea. Sociologia distinge între cele două tipuri de terorism - terorism la nivel de stat şi terorism revoluţionar. Cel dintâi este în mod obişnuit condamnat pe când cel de-al doilea este solicitat în anumite cazuri. Spre deosebire de unele puncte de vedere acceptate, lucrarea analizează nu doar rădăcinile terorismului ci de asemenea necesitatea acestora, rezultate din nepotrivirea dintre lider şi societate. Sarcina liderilor capabili este de a menţine starea de graniţă între cele două tipuri de terorism. Este examinată reacţia liderilor la terorism şi de asemenea responsabilitatea lor către societate în faţa actelor de terorism. Liderii nu doresc să-şi asume responsabilitatea pentru derularea unor acte de terorism şi adesea se folosesc de ele pentru a-şi suprima oponenţii. Este ştiut că terorismul este determinat în primul rând de acţiunile politice ale liderilor, altfel spus, de eşecul lor în rezolvarea problemelor ce ţin de coeziune şi de a crea o societate omogenă. În mod frecvent liderii îşi pierd propriul control şi devin inapţi pentru rolul asumat; popularitatea liderului este adesea cu mult mai mare decât posibilităţile sale intelectuale. Apare o disonanţă cognitivă strâns împletită cu cea afectivă. Candidaţii favorizaţi pentru o muncă diplomatică sunt în general artiştii, muzicienii şi jurnaliştii. Un exemplu îl reprezintă cariera primului jurnalist DAVAR, Jossi Beilin care a promovat în poziţia de ministru de externe şi a devenit membru al Knesset-ului. Dintre perlele sale putem aminti: “I am ready to lie for the sake of peace” (Sunt pregătit să mint pentru salvarea păcii). Înainte de a stabili autonomia în teritoriile ocupate de Israel, Beilin visa cu ochii deschişi la crearea unei zone înfloritoare din punct de vedere economic în fâşia Gaza, ceva de genul Hong Kong-ului. De când a primit autonomia, sectorul Gaza s-a găsit într-o severă criză economică. Niciodată terorismul nu a condus şi nu va conduce spre prosperitate economică ci mai degrabă invers.
Un lider neinspirat poate conduce spre distrugerea societăţii şi poate crea premisele naşterii terorismului revoluţionar şi a războiului civil. Este imposibil de a prezice sfârşitul Anarhiei şi a războaielor civile, indiferent de ocupaţia străină ori de tipul de disctatură instaurat de Hitler în Germania sau de Khomeini în Iran, forme ce au însoţit terorismul de stat.
Capitolul 9. Lupta împotriva formelor de terorism şi a altor organizaţii criminale1).
Capitolele anterioare abordează cauzele terorismului şi măsurile pentru combaterea lui. Recomandările oferite în acest capitol contrazic în câteva cazuri punctele de vedere general acceptate. În ciuda aspectului logic şi sprijinit de fapte, ideile autorului nu pot fi acceptate de către unii cititori. Recomandările au caracter strict politic şi administrativ şi nu au legătură cu poliţia ori cu armata a căror sarcină şi scop este de a preveni ori a combate orice formă de terorism. Ca un exemplu, lupta împotriva abuzului şi consumului de droguri se duce împotriva producţiei acestor substanţe ce conduce la preţuri din ce în ce mai mari dar nu se încearcă eliminarea cererii.
Drd. Eusebiu TIHAN
Psiholog-sociolog
1) În primele aranjamente ale lucrării, autorul introdusese Capitolul 9. Va supravieţui Israelul până în anul 2000? În acest capitol autorul folosea Israelul ca un exemplu pentru aplicaţia practică a mişcărilor sociale.
Lucrarea este disponibilă în limba engleză la adresa http://israel.net/raikhlin/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu