Disciplina: Antropologie, Psihologie socială
William F.Price&Richley H.Crapo, CrossCultural Perspectives in Introductory Psychology.West Publishing Co., 1992
Trad. Drd.Eusebiu Tihan
Deşi sunt neobişnuite în cultura americană, ceremoniile iniţiatice
pentru adolescente au existat în cele mai multe societăţi de-a lungul istoriei.
Ce îşi propune să servească aceste rituri ?
ADOLESCENŢA - puntea dintre copilărie şi vârsta adultă - reprezintă perioada unor importante schimbări de ordin fizic şi psihologic. Este momentul descoperirii unei identităţi ca persoană adultă, o chestiune cu mult mai importantă decât orice altceva din viaţă. Erikson (1963) a descris obiectivul primordial al adolescenţei înlocuind rolul plin de confuzii cu sensul securizant al identităţii personale. Adolescenţii trebuie să se redefineasca pe ei înşişi prin modalităţi ce îi vor ajuta să-şi negocieze şi ajusteze cursul vieţii lor ulterioare. Un adolescent aflat în plin proces de achiziţie a unei identităţi ocupaţionale şi a unei identităţi pe plan sexual - poate dezvolta ceea ce este cunoscut ca fiind o “criză de identitate”.
Everett Dulit (1988, p.16) a descris sarcinile psihologice cu care se întâlnesc americanii la vârsta adolescenţei. Dezvoltarea sensibilităţii sexuale trebuie controlată apoi, impulsurile agresive trebuie a fi dizolvate. Dependenţa de părinţi şi apropiaţi trebuie înlocuită într-un mod gradual cu independenţa personală. ïn acest proces al devenirii, adolescentul încearcă să reţină sensul unei existenţe specifice ce anterior fusese asociat cu rolurile copilăriei. Este momentul dezvoltării unor noi abilităţi ce îşi vor găsi sensul în viitor, este timpul pregătirii comutării celor mai importante sentimente de iubire de la familie către noii parteneri aleşi. ïn timp ce îşi negociază toate aceste transformări, adolescenţa aduce de asemenea şi o serie de complicate transformări de schemă corporală.
Acestea sunt concepte cheie ale adolescenţilor societăţilor americane. Importanţi psihologi ce s-au ocupat de această etapă sugerează că înţelegerea exactă a acestor încercări ale vieţii vor ajuta la adaptarea adolescentului în lumea adultă. Oare sunt aceste evenimente trăite în acelaşi mod de către adolescenţi pretutindeni? Oare sunt schimbările adolescenţei atât de pline de dificultăţi pentru a ne gândi ca această perioadă este inevitabil caracterizată de agitaţie şi crize de identitate? Unii psihologi susţin că agitaţia caracteristică adolescenţei în societatea americană nu este o consecinţă naturală a procesului de dezvoltare şi devenire ci este mai degrabă un gen de insuficienţă a deprinderilor noastre în a susţine tranziţia de la vârsta copilăriei la rolurile vârstei adulte.
Cele mai multe dintre societăţile studiate din punct de vedere cultural de către antropologi au importante ceremonii publice ce marchează tranziţia de la stadiul de copil la forma adultă. Acest fapt vine în contradicţie puternică cu maniera americană, care lasă la latitudinea copiilor dobândirea unei identităţi proprii. Fără a deţine o procedură clară pe care să o urmeze, acest proces poate deveni dificil: părinţii pot interpreta manifestarea unui comportament independent ca o rejectare a valorilor ce le-au fost oferite copiilor şi vor încerca să-i menţină copilului un rol de dependenţă. Persoanele de aceiaşi vârstă pot cere ca o dovadă a adolescenţei ca ea sau el să-şi dovedească independenţa prin anumite comportamente periculoase. Aşa ca adolescenţa este perioada de testare a abilităţilor în negocierea a ceea ce dorim şi a ceea ce avem nevoie de la familie şi prieteni.
Să ne gândim o clipă cât de uşoară ar deveni această tranziţie dacă societatea americană nu ar trece atât de uşor peste importanţa “devenirii”. ïn America drepturile adultului sunt împărţite treptat. Dreptul de a şofa este acordat la vârsta de 16 ani, drepturile la căsătorie respectiv la vot sunt garantate la vârsta de 18 ani iar dreptul la consumul de alcool la 21 de ani. ïn societatea americană nu există un mesaj clar despre momentul când un copil devine în mod real un adult. Dar în multe alte societăţi ale lumii tranziţia completă la vârsta adultă este aprobată oficial şi celebrată la o anumită vârstă, adesea printr-o procedură ori o ceremonie realizată în mod particular. Mulţi antropologi consideră că în acele societăţi există o mai mică agitaţie, rebeliune şi confuzie produsă la vârsta adolescenţei.
În 1964, Cohen a monitorizat 65 de societăţi non-industriale ale lumii şi a găsit că în 45 dintre ele exista o formă de celebrare a intrării în vârsta adultă. Ea nu era nici un pic elaborată printre acele simple tipuri de grup familiar, precum aşa numita familie nucleară cu care americanii sunt atât de familiarizaţi şi care este constituită doar din cei doi părinţi şi copilul acestora. Societăţile cu familii extinse ce cuprind bunici, copii, nepoţi şi care locuiesc şi muncesc împreună şi-au dezvoltat ceremonii mult mai elaborate pentru a marca tranziţia copilului la noile roluri ale vârstei adulte. Aceste celebrări ale intrării în terenul vârstei adulte sunt percepute mai degrabă ca beneficiu al societăţii pentru promovarea respectului pentru obiceiurile lor decât ca aşezarea adolescentului într-un rol al răsculatului.
În societăţile unde abilităţile adultului au un caracter periculos sau unde relaţia tată-fiu este slabă dar tânărul cooperează la muncile grele ca un adult, ritualurile maturizării sunt dramatice şi dureroase. Ritualurile permit băiatului să-şi dovedească sieşi şi comunităţii că este capabil a deveni bărbat.
Brown (1963) a descoperit proceduri similare atunci când ea a constatat că acele societăţi practicau “ritualurile tranziţiei” şi pentru fete, ceremonii în care ele erau proclamate tinere femei. Brown a definit riturile iniţierii femeilor ca fiind cele ale căror aspecte ceremoniale erau obligatorii pentru toate fetele ce aparţineau societăţii şi se celebrau în intervalul de vârstă cuprinsă între 8-20 de ani (p.838). Cercetătoarea a ales 75 de societăţi pentru care deţinea informaţii suficiente asupra vieţii fetelor ca adolescente. Din punct de vedere geografic această alegere de societăţi reprezentau grupuri din toate marile regiuni ale lumii: 14 erau din Africa, 10 din insulele Pacificului, 13 erau europene şi nord-americane iar 16 societăţi erau din America de Sud. Dintre toate acestea, 43 de grupuri practicau rituri de iniţiere ale femeilor, rituri ce îndeplinesc criteriul descoperit de Brown.
Apar trei motive ce par a fi deosebit de importante pentru a înţelege de ce riturile speciale pentru tinerele femei se desfăşoară în anumite societăţi şi nu în altele. Riturile iniţiatice sunt mult mai comune în societăţile în care tinerele fete continuă să locuiască şi să lucreze după căsătorie în căminul matern. Ritualul subliniază importanţa schimbării în comportamentul fetei care va deveni femeie şi a schimbării opticii prin care alţi indivizi ai grupului le vor privi de acum înainte. Ceremonia pubertăţii ajută tânără femeie să-şi depăşească deprinderile copilăriei şi să realizeze tranziţia spre noul ei rol - care trebuie să înlocuiască în unele situaţii vechiul său rol. Ïn rândurile populaţiei Bimba din Zimbabwe, “fetei i se spune că trebuie să facă lucrurile cu un nou spirit şi cu un nou simţ al responsabilităţii ... aceste rituri sunt importante căci femeia îşi acceptă noul său rol legal” (p.841).
În societăţile în care tinerele femei îşi părăsesc căminul atunci când se căsătoresc, riturile de iniţiere ale femeii sunt puţin probabil să apară. Aceasta se întâmplă atunci când femeia părăseşte căminul pentru a se stabili în noua rezidenţă din apropierea familiei soţului aşa încât soţul să poată continua să-şi sprijine familiile. La fel se întâmplă atunci când cuplul găseşte un nou spaţiu de locuit şi de muncă. ïn societatea americană ritualurile la vârsta pubertăţii nu mai au loc, astfel că tinerii îşi părăsesc căminul în mod obişnuit căutându-şi spaţiul propriu de locuit şi locul de muncă. Totuşi ritualurile transformării femeii sunt obişnuite chiar în societăţile unde femeia revine la casa părintească chiar şi cu caracter periodic, pentru a-i ajuta pe aceştia la momentul strângerii recoltelor. Dar unele rituri există printre unele societăţi în care femeia a părăsit pentru totdeauna casa părintească. ïn aceste societăţi, ritualurile tind să devină foarte dureroase şi pot implica operaţii pe aparatul genital sau un tatuaj extins, în special dacă fetele obişnuiau să doarmă alături de mamă. Brown considera că această strânsă identificare a fetei cu mama crează o problemă de identitate sexuală atunci când ea îşi va stabili rolul sau ca persoană adultă cu un statut de funcţionare independent. Problema de identitate devine acută în mod particular dacă noul stil de viaţă al femeii solicită schimbarea rezidenţei, de la casa părintească la casa soţului unde viaţa gravitează în jurul bărbatului ce este implicat în munca grea. ïn unele situaţii, viaţa ei se va schimba de la un stil de viaţă confortabil şi de dependenţă faţă de mama sa, la un nou stil caracterizat prin izolare şi subordonare faţă de non-rude. Riturile de iniţiere penibile, dureroase, o fac pe tânăra femeie să înţeleagă într-un mod dramatic că ea trebuie să depăşească momentul tranziţiei de la statutul de copil dependent la cel de femeie care va trebui să reziste unui mediu de dominaţie masculină.
Riturile de aprobare par să solicite în societăţile non-industrializate trei aspecte ale vieţii:
a) unde vor locui tinerii adulţi după ce se vor căsători;
b) cât de importantă va fi munca lor ca adulţi pentru grupul din care s-au ridicat;
c) probabilitatea unei confuzii ori a unui conflict între tineri în legătură cu identitatea lor sexuală sau cu schimbarea de la educaţia prin dependenţă la a trăi prin ei înşişi.
Scopul unor astfel de ritualuri este de a ajuta adolescentul - şi pe toţi cei din jurul ei sau al lui - să accepte schimbarea către noile responsabilităţi şi drepturi care au loc pentru toţi tinerii indiferent de cultura de apartenenţă. Societăţile ce practică rituri iniţiatice se angajează ca parte a unui proces care să permită atât individului cât şi societăţii de a regla şi savura un sens al continuităţii.
Referinţe:
1. Brown, J. K. (1963) A cross-cultural study of female initiation rites. American Anthropologist, 65, 837-853.
2. Cohen, Y. A. (1964) The transition from childhood to adolescence:Cross-cultural studies in initiation ceremonies, legal systems, and incest taboos. Chicago: Aldine.
3. Dulit, E. (1988). ïn R. Brescia (Ed.) Psihiatria adolescentei. Videotape review of American Psychiatry. Pelham, NY: Specialty Preparation.
4. Erikson, E. H. (1963) Childhood and society (2nd ed.). New York: Norton
Teme de discuţii:
1. ïn ce scopuri servesc riturile iniţiatice din societăţile primitive?
2. De ce în unele societăţi non-industrializate există o confuzie asupra rolului femeii ?
3. Consideraţi că există multe diferenţe între sarcinile adolescenţilor din societăţile vestice şi tinerii din societăţile mai slab dezvoltate social ?
Pentru o abordare ulterioară:
1. Colectaţi informaţii despre grupurile americane care practică un ritual de recunoaştere ca adult, ritualuri cum ar fi petrecerile “Sweet Sixteen” sau “Coming Out” sau Bar Mitzvah sau Bat Mitzvah. Comentaţi dacă aceste grupuri sunt într-adevăr excepţii la ceea ce antropologii au găsit în alte regiuni ori dacă comportamentul acestora sunt un patern obişnuit.
Bibliografie suplimentară:
1. Van Gennep, A. (1960). The rites of passage. (S.T. Kimball, Trans.). Chicago: University of Chicago Press. O discuţie clasică asupra schimbărilor majore ale vieţii pe care oamenii le aniversează în diferite ocazii ale ciclului vieţii lor.
William F.Price&Richley H.Crapo, CrossCultural Perspectives in Introductory Psychology.West Publishing Co., 1992
Trad. Drd.Eusebiu Tihan
Deşi sunt neobişnuite în cultura americană, ceremoniile iniţiatice
pentru adolescente au existat în cele mai multe societăţi de-a lungul istoriei.
Ce îşi propune să servească aceste rituri ?
ADOLESCENŢA - puntea dintre copilărie şi vârsta adultă - reprezintă perioada unor importante schimbări de ordin fizic şi psihologic. Este momentul descoperirii unei identităţi ca persoană adultă, o chestiune cu mult mai importantă decât orice altceva din viaţă. Erikson (1963) a descris obiectivul primordial al adolescenţei înlocuind rolul plin de confuzii cu sensul securizant al identităţii personale. Adolescenţii trebuie să se redefineasca pe ei înşişi prin modalităţi ce îi vor ajuta să-şi negocieze şi ajusteze cursul vieţii lor ulterioare. Un adolescent aflat în plin proces de achiziţie a unei identităţi ocupaţionale şi a unei identităţi pe plan sexual - poate dezvolta ceea ce este cunoscut ca fiind o “criză de identitate”.
Everett Dulit (1988, p.16) a descris sarcinile psihologice cu care se întâlnesc americanii la vârsta adolescenţei. Dezvoltarea sensibilităţii sexuale trebuie controlată apoi, impulsurile agresive trebuie a fi dizolvate. Dependenţa de părinţi şi apropiaţi trebuie înlocuită într-un mod gradual cu independenţa personală. ïn acest proces al devenirii, adolescentul încearcă să reţină sensul unei existenţe specifice ce anterior fusese asociat cu rolurile copilăriei. Este momentul dezvoltării unor noi abilităţi ce îşi vor găsi sensul în viitor, este timpul pregătirii comutării celor mai importante sentimente de iubire de la familie către noii parteneri aleşi. ïn timp ce îşi negociază toate aceste transformări, adolescenţa aduce de asemenea şi o serie de complicate transformări de schemă corporală.
Acestea sunt concepte cheie ale adolescenţilor societăţilor americane. Importanţi psihologi ce s-au ocupat de această etapă sugerează că înţelegerea exactă a acestor încercări ale vieţii vor ajuta la adaptarea adolescentului în lumea adultă. Oare sunt aceste evenimente trăite în acelaşi mod de către adolescenţi pretutindeni? Oare sunt schimbările adolescenţei atât de pline de dificultăţi pentru a ne gândi ca această perioadă este inevitabil caracterizată de agitaţie şi crize de identitate? Unii psihologi susţin că agitaţia caracteristică adolescenţei în societatea americană nu este o consecinţă naturală a procesului de dezvoltare şi devenire ci este mai degrabă un gen de insuficienţă a deprinderilor noastre în a susţine tranziţia de la vârsta copilăriei la rolurile vârstei adulte.
Cele mai multe dintre societăţile studiate din punct de vedere cultural de către antropologi au importante ceremonii publice ce marchează tranziţia de la stadiul de copil la forma adultă. Acest fapt vine în contradicţie puternică cu maniera americană, care lasă la latitudinea copiilor dobândirea unei identităţi proprii. Fără a deţine o procedură clară pe care să o urmeze, acest proces poate deveni dificil: părinţii pot interpreta manifestarea unui comportament independent ca o rejectare a valorilor ce le-au fost oferite copiilor şi vor încerca să-i menţină copilului un rol de dependenţă. Persoanele de aceiaşi vârstă pot cere ca o dovadă a adolescenţei ca ea sau el să-şi dovedească independenţa prin anumite comportamente periculoase. Aşa ca adolescenţa este perioada de testare a abilităţilor în negocierea a ceea ce dorim şi a ceea ce avem nevoie de la familie şi prieteni.
Să ne gândim o clipă cât de uşoară ar deveni această tranziţie dacă societatea americană nu ar trece atât de uşor peste importanţa “devenirii”. ïn America drepturile adultului sunt împărţite treptat. Dreptul de a şofa este acordat la vârsta de 16 ani, drepturile la căsătorie respectiv la vot sunt garantate la vârsta de 18 ani iar dreptul la consumul de alcool la 21 de ani. ïn societatea americană nu există un mesaj clar despre momentul când un copil devine în mod real un adult. Dar în multe alte societăţi ale lumii tranziţia completă la vârsta adultă este aprobată oficial şi celebrată la o anumită vârstă, adesea printr-o procedură ori o ceremonie realizată în mod particular. Mulţi antropologi consideră că în acele societăţi există o mai mică agitaţie, rebeliune şi confuzie produsă la vârsta adolescenţei.
În 1964, Cohen a monitorizat 65 de societăţi non-industriale ale lumii şi a găsit că în 45 dintre ele exista o formă de celebrare a intrării în vârsta adultă. Ea nu era nici un pic elaborată printre acele simple tipuri de grup familiar, precum aşa numita familie nucleară cu care americanii sunt atât de familiarizaţi şi care este constituită doar din cei doi părinţi şi copilul acestora. Societăţile cu familii extinse ce cuprind bunici, copii, nepoţi şi care locuiesc şi muncesc împreună şi-au dezvoltat ceremonii mult mai elaborate pentru a marca tranziţia copilului la noile roluri ale vârstei adulte. Aceste celebrări ale intrării în terenul vârstei adulte sunt percepute mai degrabă ca beneficiu al societăţii pentru promovarea respectului pentru obiceiurile lor decât ca aşezarea adolescentului într-un rol al răsculatului.
În societăţile unde abilităţile adultului au un caracter periculos sau unde relaţia tată-fiu este slabă dar tânărul cooperează la muncile grele ca un adult, ritualurile maturizării sunt dramatice şi dureroase. Ritualurile permit băiatului să-şi dovedească sieşi şi comunităţii că este capabil a deveni bărbat.
Brown (1963) a descoperit proceduri similare atunci când ea a constatat că acele societăţi practicau “ritualurile tranziţiei” şi pentru fete, ceremonii în care ele erau proclamate tinere femei. Brown a definit riturile iniţierii femeilor ca fiind cele ale căror aspecte ceremoniale erau obligatorii pentru toate fetele ce aparţineau societăţii şi se celebrau în intervalul de vârstă cuprinsă între 8-20 de ani (p.838). Cercetătoarea a ales 75 de societăţi pentru care deţinea informaţii suficiente asupra vieţii fetelor ca adolescente. Din punct de vedere geografic această alegere de societăţi reprezentau grupuri din toate marile regiuni ale lumii: 14 erau din Africa, 10 din insulele Pacificului, 13 erau europene şi nord-americane iar 16 societăţi erau din America de Sud. Dintre toate acestea, 43 de grupuri practicau rituri de iniţiere ale femeilor, rituri ce îndeplinesc criteriul descoperit de Brown.
Apar trei motive ce par a fi deosebit de importante pentru a înţelege de ce riturile speciale pentru tinerele femei se desfăşoară în anumite societăţi şi nu în altele. Riturile iniţiatice sunt mult mai comune în societăţile în care tinerele fete continuă să locuiască şi să lucreze după căsătorie în căminul matern. Ritualul subliniază importanţa schimbării în comportamentul fetei care va deveni femeie şi a schimbării opticii prin care alţi indivizi ai grupului le vor privi de acum înainte. Ceremonia pubertăţii ajută tânără femeie să-şi depăşească deprinderile copilăriei şi să realizeze tranziţia spre noul ei rol - care trebuie să înlocuiască în unele situaţii vechiul său rol. Ïn rândurile populaţiei Bimba din Zimbabwe, “fetei i se spune că trebuie să facă lucrurile cu un nou spirit şi cu un nou simţ al responsabilităţii ... aceste rituri sunt importante căci femeia îşi acceptă noul său rol legal” (p.841).
În societăţile în care tinerele femei îşi părăsesc căminul atunci când se căsătoresc, riturile de iniţiere ale femeii sunt puţin probabil să apară. Aceasta se întâmplă atunci când femeia părăseşte căminul pentru a se stabili în noua rezidenţă din apropierea familiei soţului aşa încât soţul să poată continua să-şi sprijine familiile. La fel se întâmplă atunci când cuplul găseşte un nou spaţiu de locuit şi de muncă. ïn societatea americană ritualurile la vârsta pubertăţii nu mai au loc, astfel că tinerii îşi părăsesc căminul în mod obişnuit căutându-şi spaţiul propriu de locuit şi locul de muncă. Totuşi ritualurile transformării femeii sunt obişnuite chiar în societăţile unde femeia revine la casa părintească chiar şi cu caracter periodic, pentru a-i ajuta pe aceştia la momentul strângerii recoltelor. Dar unele rituri există printre unele societăţi în care femeia a părăsit pentru totdeauna casa părintească. ïn aceste societăţi, ritualurile tind să devină foarte dureroase şi pot implica operaţii pe aparatul genital sau un tatuaj extins, în special dacă fetele obişnuiau să doarmă alături de mamă. Brown considera că această strânsă identificare a fetei cu mama crează o problemă de identitate sexuală atunci când ea îşi va stabili rolul sau ca persoană adultă cu un statut de funcţionare independent. Problema de identitate devine acută în mod particular dacă noul stil de viaţă al femeii solicită schimbarea rezidenţei, de la casa părintească la casa soţului unde viaţa gravitează în jurul bărbatului ce este implicat în munca grea. ïn unele situaţii, viaţa ei se va schimba de la un stil de viaţă confortabil şi de dependenţă faţă de mama sa, la un nou stil caracterizat prin izolare şi subordonare faţă de non-rude. Riturile de iniţiere penibile, dureroase, o fac pe tânăra femeie să înţeleagă într-un mod dramatic că ea trebuie să depăşească momentul tranziţiei de la statutul de copil dependent la cel de femeie care va trebui să reziste unui mediu de dominaţie masculină.
Riturile de aprobare par să solicite în societăţile non-industrializate trei aspecte ale vieţii:
a) unde vor locui tinerii adulţi după ce se vor căsători;
b) cât de importantă va fi munca lor ca adulţi pentru grupul din care s-au ridicat;
c) probabilitatea unei confuzii ori a unui conflict între tineri în legătură cu identitatea lor sexuală sau cu schimbarea de la educaţia prin dependenţă la a trăi prin ei înşişi.
Scopul unor astfel de ritualuri este de a ajuta adolescentul - şi pe toţi cei din jurul ei sau al lui - să accepte schimbarea către noile responsabilităţi şi drepturi care au loc pentru toţi tinerii indiferent de cultura de apartenenţă. Societăţile ce practică rituri iniţiatice se angajează ca parte a unui proces care să permită atât individului cât şi societăţii de a regla şi savura un sens al continuităţii.
Referinţe:
1. Brown, J. K. (1963) A cross-cultural study of female initiation rites. American Anthropologist, 65, 837-853.
2. Cohen, Y. A. (1964) The transition from childhood to adolescence:Cross-cultural studies in initiation ceremonies, legal systems, and incest taboos. Chicago: Aldine.
3. Dulit, E. (1988). ïn R. Brescia (Ed.) Psihiatria adolescentei. Videotape review of American Psychiatry. Pelham, NY: Specialty Preparation.
4. Erikson, E. H. (1963) Childhood and society (2nd ed.). New York: Norton
Teme de discuţii:
1. ïn ce scopuri servesc riturile iniţiatice din societăţile primitive?
2. De ce în unele societăţi non-industrializate există o confuzie asupra rolului femeii ?
3. Consideraţi că există multe diferenţe între sarcinile adolescenţilor din societăţile vestice şi tinerii din societăţile mai slab dezvoltate social ?
Pentru o abordare ulterioară:
1. Colectaţi informaţii despre grupurile americane care practică un ritual de recunoaştere ca adult, ritualuri cum ar fi petrecerile “Sweet Sixteen” sau “Coming Out” sau Bar Mitzvah sau Bat Mitzvah. Comentaţi dacă aceste grupuri sunt într-adevăr excepţii la ceea ce antropologii au găsit în alte regiuni ori dacă comportamentul acestora sunt un patern obişnuit.
Bibliografie suplimentară:
1. Van Gennep, A. (1960). The rites of passage. (S.T. Kimball, Trans.). Chicago: University of Chicago Press. O discuţie clasică asupra schimbărilor majore ale vieţii pe care oamenii le aniversează în diferite ocazii ale ciclului vieţii lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu