Disciplina: Psihologie socială; Psihologie clinică
Drd. Eusebiu Tihan, MSc, MA
Psiholog-sociolog
Institutul de Ecologie Socială şi Protecţie Umană - FOCUS
Motto:
Nu există om sănătos – ci insuficient controlat
Un anonim din aviaţie
Psiholog-sociolog
Institutul de Ecologie Socială şi Protecţie Umană - FOCUS
Motto:
Nu există om sănătos – ci insuficient controlat
Un anonim din aviaţie
Sănătatea populaţiei – stare a populaţiei în care toţi locuitorii unui teritoriu, la un anumit moment dat, au o viaţă normală şi nu suferă de nici-o boală [contagioasă (?) – flagel, genetică, alimentară, ecologică etc.]
Viaţă – totalitatea celor săvârşite de CINEVA în timpul existenţei sale.
Normal – (despre oameni) sănătos (d.p.d.v. fizic şi psihic)
Boală a populaţiei – 1. modificare organică sau funcţională a stării populaţiei (normală); proces patologic care afectează populaţia
Patologia populaţiei – ramură a medicinii sociale care se ocupă cu studiul simptomelor şi al cauzelor bolilor populaţiei
Observatii: 1. Acceptăm aprioric faptul că normal ar trebui să îl considerăm ca fiind plus-minus 15% din starea medie.
„Sănătatea este o stare completă fizică, mentală şi socială de bunăstare socială şi nu în special absenţa bolii sau infirmităţii”, consideră că o astfel de stare este utopică.
Punctul de vedere modern este acela că, sănătatea are câteva dimensiuni – emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare dintre acestea contribuind la condiţia de bunăstare a unei persoane.
Starea de sănătate mintală, ca şi sănătatea în general, este mai degrabă accesibilă explicării şi descrierii decât definirii, pentru că definirea impune o anumită limitare şi schematizare, care pot conduce la denaturări. După E. Pamfil, sănătatea reprezintă o garanţie a libertăţii individului, “toată existenţa noastră, tot ce se întâmplă în psihismul nostru este dominat de caracterul angajării şi libertăţii. O persoană la care s-a dezorganizat, diminuat sau alterat sistemul funcţiilor de libertate, alunecă în afară de marele cerc al existenţei, este un suferind, un bolnav, un înstrăinat”. Sănătatea ar reprezenta totalitatea fenomenelor şi rezultatelor interacţiunii lor dinamice, care concură la desfăşurarea unei existenţe normale a individului. Ecosistemul uman în care se manifestă sănătatea şi boala nu este nici izolat şi nici static. Conţinutul conceptului de sănătate mintală este determinat de calitatea raportului personalitate-mediu.
Pentru menţinerea unei sănătăţi bune, o persoană trebuie să-şi examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu doar să trăiască o perioadă lungă de timp, ci de asemenea să se bucure de viaţă pe de-a-ntregul.
Sănătatea ca şi vremea poate fi bună sau rea.
Sănătatea precară (rea) poate fi definită ca prezenţa bolii iar sănătatea bună, ca fiind absenţa bolii, aceasta deoarece persoaan afectată de un atac subitde rău de mare nu poate fi considerată ca fiind bolnavă. Acest lucru se poate spune şi depsre o femeie însărcinată, perfect sănătoasă după-amiaza şi seara iar dimineaţa suferă câteva ore pe zi.
Sănătatea este acel proces în care toate aspectele din viaţa unei persoane lucrează laolaltă, într-un mod integrat. Nici un aspect al vieţii nu funcţionează în mod izolat. Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul de muncă, educaţia şi convingerile sunt toate interrelaţionate. Modul prin care aceste aspecte se interacţionează contribuie la îmbogăţirea vieţii unei persoane, fapt care ajută la determinarea caracterului de unicitate al persoanei cât şi a sănătăţii acestuia.
Dimensiunile sănătăţii
Sănătatea include mai mult decât funcţionarea fără piedici a organismului. De asemenea, implică relaţiile mental–emoţional, intelectuale şi sociale cât şi valorile spirituale. Astfel, pentru o mai bună înţelegere a sănătăţii este necesar să examinăm în profunzime fiecare dintre aceste dimensiuni, care luate împreună constituie sănătate şi bunăstare în ansamblu. Iată în continuare o schemă a dimensiunilor implicate. Fiecare dintre acestea vor fi abordate în detaliu, în această secţiune.
Pentru menţinerea unei sănătăţi bune, o persoană trebuie să-şi examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu doar să trăiască o perioadă lungă de timp, ci de asemenea să se bucure de viaţă pe de-a-ntregul.
Sănătatea ca şi vremea poate fi bună sau rea.
Sănătatea precară (rea) poate fi definită ca prezenţa bolii iar sănătatea bună, ca fiind absenţa bolii, aceasta deoarece persoaan afectată de un atac subitde rău de mare nu poate fi considerată ca fiind bolnavă. Acest lucru se poate spune şi depsre o femeie însărcinată, perfect sănătoasă după-amiaza şi seara iar dimineaţa suferă câteva ore pe zi.
Sănătatea este acel proces în care toate aspectele din viaţa unei persoane lucrează laolaltă, într-un mod integrat. Nici un aspect al vieţii nu funcţionează în mod izolat. Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul de muncă, educaţia şi convingerile sunt toate interrelaţionate. Modul prin care aceste aspecte se interacţionează contribuie la îmbogăţirea vieţii unei persoane, fapt care ajută la determinarea caracterului de unicitate al persoanei cât şi a sănătăţii acestuia.
Dimensiunile sănătăţii
Sănătatea include mai mult decât funcţionarea fără piedici a organismului. De asemenea, implică relaţiile mental–emoţional, intelectuale şi sociale cât şi valorile spirituale. Astfel, pentru o mai bună înţelegere a sănătăţii este necesar să examinăm în profunzime fiecare dintre aceste dimensiuni, care luate împreună constituie sănătate şi bunăstare în ansamblu. Iată în continuare o schemă a dimensiunilor implicate. Fiecare dintre acestea vor fi abordate în detaliu, în această secţiune.
Sănătatea emoţională. Luat pe ansamblu, calitatea sănătăţii unei persoane reflectează emoţiile unei persoane, sentimentele acesteia faţă de sine, situaţii cât şi faţă de alte persoane. Sănătatea emoţională include înţelegerea emoţiilor şi cunoaşterea modului de soluţionare a problemelor cotidiene, a stresului cât şi capacitatea de a studia, de a lucra sau de a îndeplini activităţi eficiente şi cu bună dispoziţie.
În timp ce ele sunt importante în sine, emoţiile influenţează de asemenea sănătatea fizică. Medicii văd în mod frecvent demonstrarea conexiunilor organism – mental.
Somatizările ar fi expresia unor astfel de manifestări. De exemplu, un individ cu o bună stare emoţională manifestă o rată scăzută la boli legate de stres, cum ar fi ulcere, migrene şi astm. Atunci când stresul sau tulburarea emoţională continuă pentru o lungă perioadă de timp, sistemul imunitar clachează, accentuându-se riscul de dezvoltare a diferitelor boli.
Unii cercetători au argumentat că trăsătura de personalitate denumită forţă de caracter poate ajuta la întărirea sistemului imunitar împotriva efectelor vătămătoare ale stresului. Această forţă este definită ca deţinerea unui mod optimist şi de asumare în abordarea vieţii, în vizionarea problemelor, incluzând boala ca provocare ce poate fi manipulată.
În timp ce ele sunt importante în sine, emoţiile influenţează de asemenea sănătatea fizică. Medicii văd în mod frecvent demonstrarea conexiunilor organism – mental.
Somatizările ar fi expresia unor astfel de manifestări. De exemplu, un individ cu o bună stare emoţională manifestă o rată scăzută la boli legate de stres, cum ar fi ulcere, migrene şi astm. Atunci când stresul sau tulburarea emoţională continuă pentru o lungă perioadă de timp, sistemul imunitar clachează, accentuându-se riscul de dezvoltare a diferitelor boli.
Unii cercetători au argumentat că trăsătura de personalitate denumită forţă de caracter poate ajuta la întărirea sistemului imunitar împotriva efectelor vătămătoare ale stresului. Această forţă este definită ca deţinerea unui mod optimist şi de asumare în abordarea vieţii, în vizionarea problemelor, incluzând boala ca provocare ce poate fi manipulată.
Sănătatea intelectuală. Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante, joacă un rol crucial în starea de sănătate şi de bunăstare a individului. Chiar dacă capacitatea intelectuală variază de la individ la individ, toţi indivizii sunt capabili să înveţe cum să dobândească şi să-şi evalueze informaţiile, cum să aleagă între alternative şi cum să ia deciziile asupra diferitelor tipuri ale problematicii, inclusiv sănătatea.
Sănătatea intelectuală este uneori inclusă în sănătatea emoţională ca parte a sănătăţii mentale. Totuşi, deşi strâns întrepătrunsă cu emoţiile, gândirea intelectuală se distinge de aceasta. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândi a unei persoane, iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problemele. Totuşi relaţia dintre emoţional şi intelect nu le suprapune.
Sănătatea intelectuală este uneori inclusă în sănătatea emoţională ca parte a sănătăţii mentale. Totuşi, deşi strâns întrepătrunsă cu emoţiile, gândirea intelectuală se distinge de aceasta. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândi a unei persoane, iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problemele. Totuşi relaţia dintre emoţional şi intelect nu le suprapune.
Sănătatea fizică. Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa vătămărilor şi a bolii. Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să adoptăm acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea ţigărilor, a consumului de alcool, alimentaţia moderată sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bună sănătate fizică. Exerciţiile fizice adecvate, un effort cât şi un repaos echilibrat, menţinerea unei greutăţi normale şi alegerea inteligentă a mâncărurilor, evitarea abuzurilor alimentare în timpul sărbătorilor şi a evenimentelor, ne ajută de asemenea să ne menţinem starea de sănătate a organismului.
O stare bună de sănătate fizică necesită faptul ca o persoană să acorde atenţie mesajelor trimise prin simţurile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multă odihnă sau diferite alimente, ca să enumerăm câteva exemple şi, să răspundă la aceste mesaje într-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-îngrijire pot ajuta persoanele să-şi soluţioneze micile probleme de sănătate. Totuşi, este la fel de important acceptarea responsabilităţilor pentru controale şi de a şti să abordăm în cunoştinţă de cauză instituţiile şi serviciile de sănătate atunci când apar probleme serioase medicale.
O stare bună de sănătate fizică necesită faptul ca o persoană să acorde atenţie mesajelor trimise prin simţurile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multă odihnă sau diferite alimente, ca să enumerăm câteva exemple şi, să răspundă la aceste mesaje într-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-îngrijire pot ajuta persoanele să-şi soluţioneze micile probleme de sănătate. Totuşi, este la fel de important acceptarea responsabilităţilor pentru controale şi de a şti să abordăm în cunoştinţă de cauză instituţiile şi serviciile de sănătate atunci când apar probleme serioase medicale.
Sănătatea socială. Sănătatea socială se referă la capacitatea de realizare a rolului din viaţă, cum ar fi rolul de fiu sau fiică, părinte, soţ, prieten, apropiat sau cetăţean, într-un mod eficient şi confortabil, cu plăcere, fără a tulbura climatul de ecologie socială, de protecţie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilităţi şi riscuri. Toate necesită o comunicare eficientă de genul oferă şi ia, căci relaţionările sănătoase niciodată nu se derulează într-un singur sens. Împlinirea trebuinţelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenţă, constituie un factor important în realizarea sănătăţii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinţe pot dezvolta comportamente ce pot aduce ameninţare la starea lor de sănătate şi de bună dispoziţie, intrând astfel în sfera anomiei, devianţei şi patologiei sociale.
Sănătatea spirituală. O altă dimensiune a sănătăţii este sănătatea spirituală, acel sentiment, trăire, după care comportamentul şi valorile fundamentale ale unei persoane sunt în armonie.
Anumiţi specialişti în sănătate susţin că forţele spirituale afectează şi sunt afectate de sănătatea pe ansamblu. Sănătatea spirituală poate include sentimentul de veneraţie, profunda credinţă religioasă sau sentimentul de pace lăuntrică referitor la viaţa cuiva. Aceasta se dezvoltă prin efortul de dezvoltare a semnificaţiei relaţiei cu universul şi cu viaţa însăşi.
Numeroase studii au arătat o asociere între afiliaţia religioasă şi rata scăzută de boli cronice şi a mortalităţii. Unii oameni atribuie aceste efecte regulilor religioase, afirmând că religia descurajează conduitele ce pot conduce la probleme severe de sănătate. Alte persoane au declarat că afilierea religioasă poate contribui în mod direct asupra stării de sănătate şi a bunei dispoziţii în general.
Lagache D., sintetizând datele obţinute de unii cercetători descrie următoarele caracteristici principale ale sănătăţii mentale:
- Capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de mari şi de a le reduce într-o formă satisfăcătoare pentru individ,
- Capacitatea de adaptare a propriilor aspiraţii la cele ale grupului,
- Capacitatea de adaptare a conduitei proprii la diferite tipuri de relaţii cu ceilalţi indivizi,
- Capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare, cât şi cu cele novatoare ale societăţii.
Ce este sănătatea mentală?
Unii specialişti consideră căo persoană este sănătoasă din punct de vedere mental dacă este capabilă să funcţioneze rezonabil. Alţii susţin că o persoană este sănătoasă mental dacă comportamentul său este identic cu al majorităţii celor din jur.
Sănătatea mentală – spune Ctin Gorgos - apare drept o vastă sinteză, rezultantă omplexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul funcţional sau morfologic în istoria sa vitală. Manifestarea acestor stări de sănătate ar fi existenţa unei judecăţi şi a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenţa unei discipline psihologice şi sociale a muncii, bazate pe autocontrolul voliţional, acordat la normele sociale, pe fundalul bucuriei de a trăi şi al echilibrului introversie-extroversie.
Un al treilea grup o compară ca fiind un ideal. În conformitate cu aceşti specialişti, sănătatea mentală poate fi abordată dar nu atinsă. Iniţierea acestei atitudini este atribuită lui Sigmund Freud, care afirma:
„Un ego normal este asemeni normalităţii în general, o ficţiune ideală”. Un alt concept evidenţiază modificările din conduita unei persoane, schimbări ce au loc odată cu trecerea timpului, ca şi criteriu al sănătăţii mentale.
Confruntaţi cu astfel de confuzii, este cu mult mai util să definim sănătatea, bună sau rea, în termeni ce pot fi cuantificaţi, ce pot fi interpretaţi în sensul capacităţii individului la un moment dat să funcţioneze într-o manieră normală şi, în sensul apariţiei unei boli iminente. Aceste evaluări se găsesc în tabele afişate în manualele de medicină clinică, diagnosticare etc. Atunci când o persoană este supusă unei examinări, atunci această examinare trebuie să includă o serie de teste. Unele dintre aceste teste sunt mai mult descriptive decât cantitative şi pot indica prezenţa bolii la persoana ce pare sănătoasă.
Deşi oamenii se pot orienta pe diferitele aspecte ale sănătăţii, toate aceste dimensiuni sunt interrelaţionate. Efectele pozitive dobândite într-o anumită direcţie tind să se lege de altă dimensiune iar influenţele negative ce apar pe o dimensiune va genera probabil probleme pentru celelalte. Este foarte importantă dobândirea şi menţinerea unei străi de echilibru. Echilibrul este conceptul cheie al stării de sănătate, corpul căutând starea de homeostazie pentru a se menţine şi revigora pe sine. Toate dimensiunile sănătăţii sunt influenţate, afectate chiar, de mai mulţi factori, care pot fi grupaţi în factori ai sistemului de îngrijire a sănătăţii, factori ai mediului, factori genetici şi factori ai stilului de viaţă. Factorii stilului de viaţă sunt din multe privinţe factorii cei mai influenţi asupra sănătăţii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine ţinuţi sub control. Stilul de viaţă include seturi de conduită ce afectează în mod diferit zona de acţiune sau viaţa unei persoane. Componentele stilului sde viaţă sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distracţie, stilul de comunicare, stilul de relaţionare, stilul de cunoaştere, stilul de consum, stilul de alimentaţie şi stilul de ecologie. Deşi stilul de viaţă este complex, totuşi acesta se situează sub controlul personal şi este dictat de capacitatea de a alege în mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asuăpra vieţii şi sănătăţii persoanei. Alegerile în ceea ce priveşte sănătatea implică mai mult decât informaţia obiectivă. De asemenea, necesită înţelegerea obiectivelor de ansamblu ale individului. Obiectivele indivizilor se bazează în general pe trebuinţele şi expectaţiile acestora. Definirea în mod realist a obiectivelor permite indivizilor să realizeze eforturi specifice în sensul îndeplinirii obiectivelor. Obiectivele pe termen scurt sunt mai uşor de realizat decât cele pe termen lung. Atunci când sunt de dezbătut mai multe obiective este bine să se acorde priorităţile şi confortul necesar. Desemnarea priorităţilor poate fi realizată pe baze raţionale, prin autoevaluare. Acesta este un proces de continuă examinare a trebuinţelor şi expectaţiilor unei persoane, explorând tipologia de comportamente din stilul de viaţă ce facilitează sau obstrucţionează acele trebuinţe şi expectaţii şi astfel, permite planificarea adaptărilor adecvate în comportament. Ca şi multe comportamente, (conduita cum ar fi fumatul, care este cu atât mai mult vătămătoare pe termen lung decât în viitorul apropiat), dezvoltarea unor comportamente ce solicită sănătatea are beneficii nu atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Toate acestea se repercutează şi asupra coeziunii, un element primordial în îndeplinirea şi reuşita evoluţiei unui stat de drept.
Coeziunea: - „proprietate a elementelor constitutive ale unui corp social de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între blocurile sale componente sau între indivizii membri ai acelei corp, formaţiune, instituţie”;
- situaţie a unui grup formând un tot, părţile fiind strâns legate între ele. Un grup coeziv este caracterizat printr-un grad ridicat de consens, de adeziune la obiectivele comune şi prin relaţii de cooperare.(Dicţionar de sociologie, Vlăsceanu, Zamfir)
- Se manifestă printr-un nivel ridicat de integrare a indivizilor în grup. Un grup cu coeziune ridicată exercită puternice presiuni de eliminare a conflictelor şi tensiunilor. Cu cât grupul este mai coeziv şi mai atractiv pentru membrii săi, cu atât va fi mai puternică presiunea de eliminare a comportamentelor deviante.
- Asigură un grad ridicat de conformism. Membrii grupului vor tinde să-şi modifice opiniile şi comportamentele în acord cu normele grupului.
- Generează persoanelor din grup un grad ridicat de satisfacţie, confort psihologic, un sentiment de securitate.
Anumiţi specialişti în sănătate susţin că forţele spirituale afectează şi sunt afectate de sănătatea pe ansamblu. Sănătatea spirituală poate include sentimentul de veneraţie, profunda credinţă religioasă sau sentimentul de pace lăuntrică referitor la viaţa cuiva. Aceasta se dezvoltă prin efortul de dezvoltare a semnificaţiei relaţiei cu universul şi cu viaţa însăşi.
Numeroase studii au arătat o asociere între afiliaţia religioasă şi rata scăzută de boli cronice şi a mortalităţii. Unii oameni atribuie aceste efecte regulilor religioase, afirmând că religia descurajează conduitele ce pot conduce la probleme severe de sănătate. Alte persoane au declarat că afilierea religioasă poate contribui în mod direct asupra stării de sănătate şi a bunei dispoziţii în general.
Lagache D., sintetizând datele obţinute de unii cercetători descrie următoarele caracteristici principale ale sănătăţii mentale:
- Capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de mari şi de a le reduce într-o formă satisfăcătoare pentru individ,
- Capacitatea de adaptare a propriilor aspiraţii la cele ale grupului,
- Capacitatea de adaptare a conduitei proprii la diferite tipuri de relaţii cu ceilalţi indivizi,
- Capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare, cât şi cu cele novatoare ale societăţii.
Ce este sănătatea mentală?
Unii specialişti consideră căo persoană este sănătoasă din punct de vedere mental dacă este capabilă să funcţioneze rezonabil. Alţii susţin că o persoană este sănătoasă mental dacă comportamentul său este identic cu al majorităţii celor din jur.
Sănătatea mentală – spune Ctin Gorgos - apare drept o vastă sinteză, rezultantă omplexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul funcţional sau morfologic în istoria sa vitală. Manifestarea acestor stări de sănătate ar fi existenţa unei judecăţi şi a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenţa unei discipline psihologice şi sociale a muncii, bazate pe autocontrolul voliţional, acordat la normele sociale, pe fundalul bucuriei de a trăi şi al echilibrului introversie-extroversie.
Un al treilea grup o compară ca fiind un ideal. În conformitate cu aceşti specialişti, sănătatea mentală poate fi abordată dar nu atinsă. Iniţierea acestei atitudini este atribuită lui Sigmund Freud, care afirma:
„Un ego normal este asemeni normalităţii în general, o ficţiune ideală”. Un alt concept evidenţiază modificările din conduita unei persoane, schimbări ce au loc odată cu trecerea timpului, ca şi criteriu al sănătăţii mentale.
Confruntaţi cu astfel de confuzii, este cu mult mai util să definim sănătatea, bună sau rea, în termeni ce pot fi cuantificaţi, ce pot fi interpretaţi în sensul capacităţii individului la un moment dat să funcţioneze într-o manieră normală şi, în sensul apariţiei unei boli iminente. Aceste evaluări se găsesc în tabele afişate în manualele de medicină clinică, diagnosticare etc. Atunci când o persoană este supusă unei examinări, atunci această examinare trebuie să includă o serie de teste. Unele dintre aceste teste sunt mai mult descriptive decât cantitative şi pot indica prezenţa bolii la persoana ce pare sănătoasă.
Deşi oamenii se pot orienta pe diferitele aspecte ale sănătăţii, toate aceste dimensiuni sunt interrelaţionate. Efectele pozitive dobândite într-o anumită direcţie tind să se lege de altă dimensiune iar influenţele negative ce apar pe o dimensiune va genera probabil probleme pentru celelalte. Este foarte importantă dobândirea şi menţinerea unei străi de echilibru. Echilibrul este conceptul cheie al stării de sănătate, corpul căutând starea de homeostazie pentru a se menţine şi revigora pe sine. Toate dimensiunile sănătăţii sunt influenţate, afectate chiar, de mai mulţi factori, care pot fi grupaţi în factori ai sistemului de îngrijire a sănătăţii, factori ai mediului, factori genetici şi factori ai stilului de viaţă. Factorii stilului de viaţă sunt din multe privinţe factorii cei mai influenţi asupra sănătăţii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine ţinuţi sub control. Stilul de viaţă include seturi de conduită ce afectează în mod diferit zona de acţiune sau viaţa unei persoane. Componentele stilului sde viaţă sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distracţie, stilul de comunicare, stilul de relaţionare, stilul de cunoaştere, stilul de consum, stilul de alimentaţie şi stilul de ecologie. Deşi stilul de viaţă este complex, totuşi acesta se situează sub controlul personal şi este dictat de capacitatea de a alege în mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asuăpra vieţii şi sănătăţii persoanei. Alegerile în ceea ce priveşte sănătatea implică mai mult decât informaţia obiectivă. De asemenea, necesită înţelegerea obiectivelor de ansamblu ale individului. Obiectivele indivizilor se bazează în general pe trebuinţele şi expectaţiile acestora. Definirea în mod realist a obiectivelor permite indivizilor să realizeze eforturi specifice în sensul îndeplinirii obiectivelor. Obiectivele pe termen scurt sunt mai uşor de realizat decât cele pe termen lung. Atunci când sunt de dezbătut mai multe obiective este bine să se acorde priorităţile şi confortul necesar. Desemnarea priorităţilor poate fi realizată pe baze raţionale, prin autoevaluare. Acesta este un proces de continuă examinare a trebuinţelor şi expectaţiilor unei persoane, explorând tipologia de comportamente din stilul de viaţă ce facilitează sau obstrucţionează acele trebuinţe şi expectaţii şi astfel, permite planificarea adaptărilor adecvate în comportament. Ca şi multe comportamente, (conduita cum ar fi fumatul, care este cu atât mai mult vătămătoare pe termen lung decât în viitorul apropiat), dezvoltarea unor comportamente ce solicită sănătatea are beneficii nu atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Toate acestea se repercutează şi asupra coeziunii, un element primordial în îndeplinirea şi reuşita evoluţiei unui stat de drept.
Coeziunea: - „proprietate a elementelor constitutive ale unui corp social de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între blocurile sale componente sau între indivizii membri ai acelei corp, formaţiune, instituţie”;
- situaţie a unui grup formând un tot, părţile fiind strâns legate între ele. Un grup coeziv este caracterizat printr-un grad ridicat de consens, de adeziune la obiectivele comune şi prin relaţii de cooperare.(Dicţionar de sociologie, Vlăsceanu, Zamfir)
- Se manifestă printr-un nivel ridicat de integrare a indivizilor în grup. Un grup cu coeziune ridicată exercită puternice presiuni de eliminare a conflictelor şi tensiunilor. Cu cât grupul este mai coeziv şi mai atractiv pentru membrii săi, cu atât va fi mai puternică presiunea de eliminare a comportamentelor deviante.
- Asigură un grad ridicat de conformism. Membrii grupului vor tinde să-şi modifice opiniile şi comportamentele în acord cu normele grupului.
- Generează persoanelor din grup un grad ridicat de satisfacţie, confort psihologic, un sentiment de securitate.
Bibliografie:
1. Dicţionarul Billiere de nursing
2. Dicţionarul explicativ al Limbii române
3. Mihăilescu I.(coord.), Galetescu E., Dobrescu M. E., Gheorghe M., Cojocaru M., Tihan E., Populaţia: Resursă strategică. Editura FOCUS, Bucureşti, 2004,
4. Tihan E., Anatomia populaţiei. Editura FOCUS, Bucureşti, 2004,
1 În 1967, OMS a declarat că sănătatea este o stare totală de bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu în principal absenţa bolii sau a unei infirmităţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu