Şef de lucrări Dr. Inimioara Mihaela Cojocaru
Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti
mcojocar@cmb.ro
Printre factorii incriminaţi în etiologia şi patogenia bolilor au fost incriminaţi factorii din mediul înconjurător din care face parte şi stresul. Relaţiile factoriale sunt puţin cunoscute. Anchete retrospective realizate de diverşi cercetători pe un număr apreciabil de pacienţi au încercat să studieze aceaste relaţii.
Stresul provoacă tireotoxicoză, induce creşterea activităţii adrenocorticale, tinde să scadă eliberarea de TSH, de asemenea, inhibă producerea de T3. Imediat după stresul chirurgical scad nivelurile de TT3 şi FT3. Concentraţia TSH tinde să scadă. Stresul alături de predispoziţia genetică, influenţele hormonale (în special hormonii sexuali) şi infecţiile (în special virusurile) este un factor important în etiologia şi evoluţia bolilor imunoalergice (astmul bronşic, urticaria colinergică) şi autoimune (poliartrita reumatoidă, tiroidita Hashimoto). Tiroidita autoimună este mai frecventă la persoanele care prezintă depresie şi anxietate. Reacţiile pseudoalergice cu tulburări neuro-vegetative traduse prin anxietate, palpitaţii, stări lipotimice, etc., sunt aproape întotdeauna de natură psihogenă. Variaţiile de temperatură din mediul extern organismului pot să determine modificări ale secreţiei de TSH, ale concentraţiei serice ale hormonilor tiroidieni şi a metabolismului acestora. Modificările sunt probabil mediate de hipotalamus şi glanda pituitară. Creşteri ale concentraţiei de TSH în ser au fost observate la copii în timpul hipotermiei chirurgicale. Secreţia crescută de TSH asociată cu creşterea secreţiei şi clearance-ului hormonului tiroidian s-a observat la nou-născuţi în primele ore după naştere Expunerea adultului la frig sau chiar hipotermie intensă provocă o creştere minimă de TSH în ser. Unii dintre autori au demonstrat că există valori ale T4 şi T3 mai crescute în timpul lunilor de iarnă. Unele laboratoare au raportat că expunerea la frig duce la creşterea producerii de TRH. Creşterea temperaturii mediului exterior are efecte opuse celor observate în timpul expunerii la frig. Efectele căldurii nu au fost investigate foarte intens. Concentraţiile hormonilor tiroidieni tind să fie mai scăzute în timpul lunilor de vară. Scăderea concentraţiei de T3 în ser a fost observată la subiecţii normali expuşi la căldură şi în timpul febrei. Scăderea concentraţiei de TSH crescută în ser asociată cu hipotiroidism primar a fost indusă de creşterea temperaturii corpului. Creşterea concentraţiilor de T4 şi T3 în ser s-a observat la începutul perioadei de expunere la altitudine înaltă.
Întunericul produce scăderea concentraţiei de T4. Melatonina are un efect inhibitor pe funcţia glandei tiroide. Variaţiile diurne ale conţinutului de TRH în hipotalamus indică atât sinteza ritmică cât şi secreţia.
După 24-48 de ore de nealimentare scade TT3. Concentraţiile de FT3 şi T3 sunt, de asemenea, scăzute.
Malnutriţia protein–calorică se asociază cu scăderea concentraţiei de T3 în ser. S-a raportat că concentraţia de T3 în ser se corelează cu greutatea corporală. Majoritatea cercetătorilor au semnalat că subiecţii obezi prezintă funcţia tiroidei normală.
Iodul este substratul esenţial pentru sinteza hormonului tiroidian. Administrarea acută de doze crescute de iod creşte sinteza totală de hormon. Deficienţa de iod duce la guşă. Excesul de iod este responsabil de hipotiroidism şi tireotoxicoză. Se ştie că calciul în exces în alimentaţie este guşogen. Bromul duce la reducerea nivelurilor de T4 şi T3. Fluorul are efect antitiroidian moderat. Cobaltul inhibă legarea iodului în tiroidă. Cobaltul în exces produce guşă şi scăderea producerii de hormon tiroidian. Ionul de litiu este guşogen când este folosit în tratamentul psihozei maniac-depresive şi poate să inducă mixedem. Litiul scade rata de degradare pentru T4. Litiul produce exoftalmie în timpul terapiei cronice. Exoftalmia regresează când tratamentul cu litiu se suspendă. Seleniul este un component al enzimelor glutation peroxidază şi superoxid dismutază, ambele enzime responsabile de protecţia împotriva radicalilor liberi. Deficienţa de seleniu predispune la leziuni ale tiroidei, duce la scăderea producerii de T3. la vârstnici reducerea nivelurilor de seleniu a fost asociată cu scăderea raportului T3/T4. Traumatismul chirurgical produce creşterea imediată a nivelurilor cortizolului în plasmă. S-a constatat diminuarea concentraţiilor de T3 când se foloseşte anestezia epidurală.
În această prezentare am încercat să dovedim că factorii din mediul încojurător joacă rol declanşant direct sau indirect. Identificarea mai bună a persoanelor cu risc crescut la boli determinate de factorii din mediul înconjurător duce la reducerea riscului individual şi a costurilor pentru asigurarea sănătăţii publice.
Întunericul produce scăderea concentraţiei de T4. Melatonina are un efect inhibitor pe funcţia glandei tiroide. Variaţiile diurne ale conţinutului de TRH în hipotalamus indică atât sinteza ritmică cât şi secreţia.
După 24-48 de ore de nealimentare scade TT3. Concentraţiile de FT3 şi T3 sunt, de asemenea, scăzute.
Malnutriţia protein–calorică se asociază cu scăderea concentraţiei de T3 în ser. S-a raportat că concentraţia de T3 în ser se corelează cu greutatea corporală. Majoritatea cercetătorilor au semnalat că subiecţii obezi prezintă funcţia tiroidei normală.
Iodul este substratul esenţial pentru sinteza hormonului tiroidian. Administrarea acută de doze crescute de iod creşte sinteza totală de hormon. Deficienţa de iod duce la guşă. Excesul de iod este responsabil de hipotiroidism şi tireotoxicoză. Se ştie că calciul în exces în alimentaţie este guşogen. Bromul duce la reducerea nivelurilor de T4 şi T3. Fluorul are efect antitiroidian moderat. Cobaltul inhibă legarea iodului în tiroidă. Cobaltul în exces produce guşă şi scăderea producerii de hormon tiroidian. Ionul de litiu este guşogen când este folosit în tratamentul psihozei maniac-depresive şi poate să inducă mixedem. Litiul scade rata de degradare pentru T4. Litiul produce exoftalmie în timpul terapiei cronice. Exoftalmia regresează când tratamentul cu litiu se suspendă. Seleniul este un component al enzimelor glutation peroxidază şi superoxid dismutază, ambele enzime responsabile de protecţia împotriva radicalilor liberi. Deficienţa de seleniu predispune la leziuni ale tiroidei, duce la scăderea producerii de T3. la vârstnici reducerea nivelurilor de seleniu a fost asociată cu scăderea raportului T3/T4. Traumatismul chirurgical produce creşterea imediată a nivelurilor cortizolului în plasmă. S-a constatat diminuarea concentraţiilor de T3 când se foloseşte anestezia epidurală.
În această prezentare am încercat să dovedim că factorii din mediul încojurător joacă rol declanşant direct sau indirect. Identificarea mai bună a persoanelor cu risc crescut la boli determinate de factorii din mediul înconjurător duce la reducerea riscului individual şi a costurilor pentru asigurarea sănătăţii publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu