Psihodiagnostic: COMPORTAMENTUL BIZAR

Definiţie. Descriere.
Comportamentul perceput ca excentric, inacceptabil social, nedorit, confuz şi grotesc este denumit bizar. Acesta se manifestă prin îmbrăcăminte excentrică şi inadecvat, manierisme cum ar fi posturi, gesturi repetate, grimase faciale groteşti, verbalizare ininteligibilă, afecţiune incompatibilă, râset ciudat şi simptome ale regresiei severe precum asumarea unei poziţii fetale sau defecarea ori urinarea fără a urma convenţiile normale.

Teorie. Cercetare.
Comportamentul bizar apare în mod obişnuit în descrierea psihozelor şi într-un număr de maladii psihiatrice. Reprezintă una din cauzele majore în nemulţumirea publicului în general demonstrat faţă de boala mentală şi este altceva decât violenţa orientată faţă de sine şi alţii., manifestare prin care se poate atrage atenţia imediată la problema individului.
Comportamentul bizar reprezintă adesea regresia ca parte a tabloului fenomenologic al schizofreniei sau maniei. Chiar dacă individul este mut, se menţine într-o poziţie fetală imobilă şi încolăcită, comportamentul bizar demonstrează incapacitatea sau ostilitatea de a comunica la nivel adult.
S-au avansat ipotezedupă care compotramentele bizare ce au loc în schizofrenie sunt încercări ale individului de a nu comunica (Foulks, 1977), astfel că, o modalitate de a evita comunicarea este de a vorbi în termeni neinteligibili sau de a se comporta neconvenţional sau nepredictibil. Chiar dacă comportamentul bizar permite individului să evite expresia problematicii gândirii sau senzaţiilor specifice, simultan reprezintă chiar mijloace de comunicare a stării persoanei. Astfel că, un comportament bizar reprezintă substitutul individului în ceea ce priveşte un discurs coerent şi un comportament adecvat dar serveşte de asemenea ca fereastră prin care receptorul mesajului poate înţelege tulburarea emiţătorului. Totuşi, se poate dovedi o barieră dificilă în interacţiunea pacient-terapeut şi creează dificultăţi în predicţia unui prognostic.

Factori relaţionali
Comportamentul bizar poate apare în manifestări de ordin psihiatric cum ar fi schizofrenia, tulburări bipolare, delir, demenţă şi în tulburări generate de consumul substanţelor psihoactive. Adesea pot fi însoţite de halucinaţii şi iluzii.
Comportamentul bizar a fost observat în conjuncţie cu psihozele toxice, ca efect al consumului de cocaină, fenciclidină (PCP), difenhidramină (benadril) sau alcool. A fost observată în relaţie cu epilepsia de lob temporal, infecţii sistemice, tulburări de metabolism (ex: hipoglicemie), traumă, neoplasm, stări postoperatorii dar şi în legătură cu dereglări minore în statusul fiziologic precum constipaţia.
Comportamentul bizar a fost sesizat şi la persoane normale ce au fost expuse la deprivăi senzoriale, izolări şi deprivare de somn prelungit sau care au trăit reacţii de durere, mâhnire. Putem spune că, ce este acceptat într-un context poate fi respins în altul. Societatea tolerează diferite grade de compotramnet bizar sau disfunţional dar dacă acel comportament este înţeles ca inadecvat sau lipsit de proximitate în condiţia supravieţuirii, atunci individul respectiv va fi izolat, abandonat, tratat sau încarcerat.

Definirea caracteristicilor
Anumite comportamente au fost identificate ca fiind tipice pentru natura lor bizară. Dichisul şi stilul de a se îmbrăca sunt adesea semnale suficiente ale dereglării procesului mental şi al stilului de comunicare. Ca exemplu, ne putem referi la o femeie ce se machiază exagerat, apărând ca un clovn. Aceasta poate demonstra nevoia de a-şi sublinia trăsăturile ce altfel ar fi neclare sau fragmentate, conform cu raportul de distorsiune resimţit în percepţia trăită de schizofrenici sau de acei pacienţi aflaţi sub influenţa drogurilor.
Îmbrăcămintea nu se potriveşte prin culori şi stil şi sunt inadecvate ocaziei sau vremii. Au fost observaţi subiecţi îmbrăcaţi sumar şi fără pantofi pe o vreme rece, ploioasă sau, din contră îmboşcaţi pe o vreme când temperatura depăşea 35 grade C. Pot purta pălărie sau mănuşi, elemente de îmbrăcăminte ce sunt inadecvate locului şi vremii.
Subiecţii pot manifesta comportament bizar prin îmbrăcăminte necorelată cu vremea, ocazii etc.
De asemenea, au fost observate posturi caracteristice, ţinută coprorală sau prin mişcări. Subiecţii care se ghemuiesc strângându-şi membrele, într-o manieră ce ne reaminteşte de o pasăre rănită, pot fi ostili la participarea în activităţi preconizate. Chiar dacă temporar subiecţii îşi abandonează poziţia, ei vor reveni în locul şi ultima poziţie preferată (Kaplan, Sadock, 1983).
Aceiaşi subiecţi pot comunica verbal prin monosilabe sau propoziţii cu substantiv absent. Exemplu: [Tu] îmbraci strălucitor; [Mă] îmbrac Duminică. În acest exemplu, subiectul a încercat să indice aprobarea sau plăcerea faţă de culorile strălucitoare sau în cazul zilei de Duminică, îmbrăcămintea formală, dar acestea nu se realizează în propoziţii complete. Pot apărea şi murmurul neinteligibil, fraze nonsens sau exprimări obscene subtile fără o provocare aparentă (Allen, Allen, 1985). Înghiţirea obiectelor necomestibile reprezintă una din cele mai periculoase manifetsări prin care subiectul îşi demonstrează comportamentul bizar. S-au întâlnit cazuri în care subiecţii au înghiţit obiecte precum linguri, nasturi, cuere dar şi substanţe de genul celor de albit, leşie sau amoniac sau, au mestecat bucăţi din draperie, cearşaf, din propriile haine sau părţi ale corpului. Subiecţii îndeplinesc aceste acţiuni fără a conştientiza consecinţele comportamentului lor, aceasta fiind mai degrabă o manifestare extremă a incapacităţii de a comunica cu alţii.
Toate aceste tipuri de comportamentmenţionate anterior sunt considerate manifestări ale unui evident deficit cognitiv şi a incapacităţii de comunicare adecvată, forme ce include un portret evident al imaginii de sine dereglate (Şelaru M., 1996).

Procesul de diagnostic
Aprecieri
Comportamentul bizar poate fi manifestat iniţial prin modalităţi subtile cum ar fi modificări minore în ţinută şi îngrijire, în verbalizare ce devin mai slab inteligibile, capătă aspect ciudat în gestică şi postură, comportamentul bizar se accentuează în frecvenţă interferând cu funcţionarea normală a subiectului. Retragerea şi modificările în regimul de alimentaţie şi somn pot însoţi accentuarea comportamentului bizar. Bolile sau durerile fizice precum diareea, constipaţia, gripa, sunt elemente suficiente pentru a deregla homeostaza individului şi să accentueze incidentele anterioare observate de comportament bizar. Sesizarea timpurie a modificărilor subtile în nivelul de tensiune în mediul subiectului reprezintă foarte mult pentru o intervenţie eficientă. Deoarece comportamentul reprezintă lumea interioară a subiectului este un fapt imperativ să se exploreze percepţia subiectului asupra a ceea ce alţii interpretează ca fiind bizar. O diminuare în ceea ce priveşte bizareriile de comprtament reprezintă adesea un indicator că starea generală a subiectului s-a îmbunătăţit.
În diagnoza comportamentului bizar trebuie să se ţină cont de comportamentul bizar tipic schizofreniei sau cel caracteristic în toxicitate farmacologică. Astfel, personalul medical va fi mai bine pregătit pentru abordarea problemelor manifeste acestui tip de diagnostic.

Obiectivele subiectului. Intervenţia personalului medical
Din manifestarea comportamentului bizar pot rezulta consecinţe dramatice fie ca pericol la adresa sinelui, ca ezultat al unui discernământ redus, sau ce pericol la adresa celor din jur ca rezultat al deranjării altor subiecţi dereglaţi. Astfel, un prim obiectiv în procesul de recuperare este modificarea comportamentului în sensul unei mai bune adaptări şi încercări de a-şi comunica ideile, sentimentele sau trăirile într-o manieră cât mai propice pentru a nu se vătăma pe sine şi pe ceilalţi.
În ceea ce priveşte corpul de asistenţă, putem spune că observarea comportamentului subiectului şi oferirea de protecţie pentru a întâmpina consecinţele nefaste reprezintă prima prioritate şi obligaţie totodată. Odată luate aceste măsuri, asistentele vor acţiona astfel încât subiectul să experimenteze o suficientă încredere şi să îşi comunice gândurile, sentimentele, astfel să se abordeze aspectele de însănătoşire la care subiectul trebuie să participe.

După o atentă evaluare şi stabilire a unui raport , personalul medical va trebui să considere următoarele secvenţe ale intervenţiei:
1. protecţie prin urmărirea, monitorizarea îmbrăcării, a unei diete şi igiene adecvate, prevenirea vătămării subiectului sau a altora faţă de comoprtamentul impulsiv sau agravat ce poate precipita agresiunea sau represaliile din partea altor pacienţi;
2. comunicarea clară ce include orientarea faţă de realitate şi modelarea consistentă a rolului. Adresarea de cuvinte şi mesaje ce pot fi înţelese de către subiect;
3. ascultarea cativă pentru a sesiza nuanţe ale verbalizării nonsensuale sau bizare, să perceapă aspecte ale adevărului sau să înţeleagă mesajul pacientului;
4. dezvoltarea unui plan prin care să se ofere comportamente de substituţie pe care le poate folosi subiectul;
5. lucrul cu subiectul şi cu ceilalţi membri ai echipei pentru a identifica acele comportamente ce pot conferi puncte de succes;
6. când subiectul manifestă faţă de membrii echipei terapeutice un comportament bizar, lucrătorii trebuie să-şi păstreze simţul umorului pentru a atrage atenţia, ceea ce nu indică în mod necesar că, ei sunt total inconştienţi de faptul că acel comportament este ciudat;
7. oferirea ocaziilor pentru subiecţi de a participa în grupul în care nu doar că vor fi acceptaţi dar în care vor putea să exerseze modalităţi concrete de comunicare;

Atunci când subiecţii receptează feed-back-ul după care comunicarea este neclarăsau străină, ei vor fi mult mai dispuşi să o accepte şi să încerce altfel.
Obiectivele diminuării bizareriilor de comportament ale subiectului, deprinderea unor comportamente alternative şi accentuarea capacităţii de recunoaştere atunci când subiectul recurge la acest stil de comunicare, sunt realizări majore. La început, cu ajutorul asistentelor medicale i se comunică subiectului că, va trebui să înveţe noi modalităţi de comunicare. Ulterior, pe parcursul interacţiunii, procedura se va adapta pentru a conferi situaţii, timpi şi comportamentul ce va fi folosit în condiţii ferme. Tratamentul îşi propune să accentueze probabilitatea că subiectul nu va regresa ci va continua să lucreze într-un mod de comunicare cât mai adecvat. De exemplu, când un subiect apare nespălat, cu pantalonul murdar, fără pantofi, solicitând să-şi ia masa, personalul de supraveghere cât şi membrii corpului medical îi vor indica într-o manieră calmă, fără să-l apostrofeze, că el trebuie să se îmbrace în mod adecvat pentru servirea mesei şi doar după ce se va pregăti astfel va putea să fie servit. Toate instrucţiunile trebuie oferite clar şi neutru. Trebuie remarcat cât de bine arată după ce s-a schimbat şi spălat. Acest gen de sugestie îi va întări un comportament adecvat.

Evaluarea
În situaţia în care subiectul devine agitat ori accentuează bizareria în ciuda limitei impuse, se impune realizarea unei noi evaluări pentru evidenţierea cauzei şi ajustării protocolului de intervenţii (medicaţie, timpul de relaxare). O posibilă modificare a mediului precum absenţa unui membru favorit din coprul medical, primirea unui individ agresiv care irită pacientul sunt tot atâţia factori ce îl conduc pe pacient să răspundă mai puţin eficient la mijloacele de comunicare necesare. Dacă nu sunt sesizaţi factorii de natură internă cât şi cei externi, se pierde timp valoros iar intervenţia poate lua un curs eronat.
Planul de revigorare a subiectului incud o descriere a tipurilor de comportament şi comunicare alternativă ce le-au învăţat, astfel încât ele să fie întărite de familie sau de instituţia care îl primeşte. Acest gen de informaţie sunt omise în mod frecvent deoarece principala preocupare o reprezintă medicaţia (tipuri şi doze). Din nefericire, omisiunea asupra a ceea ce a învăţat pacientul şi cum să-l ajutăm să reţină şi să continue să folosească noi şi eficiente tipuri de comportamente, reprezintă o neglijenţă serioasă. Trebuie să amintim că, prin prezenţa în saloane, corpul asistentelor medicale are un rol cheie în asigurarea elementelor de educaţie a pacientului.

REZUMAT
Comportamentul bizar care include dereglarea comunicării verbale poate apare în manifestări de ordin psihiatric sau nonpsihiatric. Distorsiunea comunicării şi regresiunea comportamentală a fost corelată în schizofrenie cât şi cu alţi factori. Aprecierile realizate de corpul asistentelor şi procedurile efectuate de către ceilalţi membri ai echipei terapeutice, proceduri orientate în etiologia bizareriilor de comportament influenţează în mod clar intervenţiile şi reprezintă subiectul modificării pe baza informaţiilor ulterioare. Recunoaşterea de către corpul asistentelor bizareriilor de comportament ca manifestare a factorilor psihologici sau fiziologici, este o condiţie inerentă într-o apreciere completă.
Intervenţiile fundamentale pentru protejarea şi stabilirea comunicării cu pacientul este o condiţie imperios necesară în reuşita intervenţiilor. Personalul medical trebuie să-şi amintească de faptul că subiecţii au nevoie să-şi depăşească barierele tulburării de gândire pentru a veni în contact cu alte persoane şi pentru a-şi depăşi condiţia păşind spre normalitate, spre reinserţia socială.