STRESUL FIZIC ŞI PSIHOLOGIC ÎN LABORATORUL CLINIC

Autor: Dr. Manole Cojocaru
Vicepreşedinte SRML

Normarea muncii personalului din laboratoarele clinice (fundamentată ştiinţific) este necesară pentru planificarea activităţii personalului şi determinarea normativelor bugetare. De la editarea normelor de lucru pentru personalul din laboratoarele clinice au trecut mulţi ani. Există o anumită metodă a acestor norme de care astăzi nu se mai ţine seama. Cine ar putea să răspundă la o zi de muncă de 7 ore, personalul din laborator este ocupat cât la % din timpul respectiv şi cât la % stau fără lucru. Timpul consumat pentru o analiză (ex. urina, folosind “test strip” cu 10 parametri) a fost redus. La normarea examenelor de laborator se are în vedere timpul maxim pentru operaţiile care determină calitatea muncii, pentru operaţiile auxiliare şi secundare. Timpul total pentru o analiză este determinat ţinându-se seama de efectuarea acesteia după o metodă de calitate superioară (semiautomată/automată) şi avându-se în vedere starea psihofiziologică a persoanei din laborator. O influenţă esenţială o exercită sistemul de organizare a activităţii în laborator, metoda de investigare, dotarea laboratorului cu utilaje automate, amplasarea acestora, pregătirea locului de muncă, condiţiile sanitare ale muncii. Productivitatea muncii în laboratoarele clinice depinde de colaboratorii înşişi, de calificarea, experienţa, deprinderile acestora, de priceperea de a-şi organiza activitatea.
Pentru determinarea consumului de timp necesar diferitelor genuri de activitate în laborator, este necesar să se studieze toate elementele din care se compune munca personalului şi succesiunea efectuării acestuia. Normele de lucru privind diferite genuri de activitate vor avea un caracter progresiv, dacă sunt stabilite ţinându-se seama de îndeplinirea acestora în instituţii de frunte şi utilizându-se experienţa specialiştilor celor mai calificaţi. Normele care se stabilesc trebuie să ajute la îmbunătăţirea sistematică a utilizării tehnicii, la perfecţionarea organizării producţiei şi creşterii productivităţii muncii. Norma de timp pentru diferite tipuri de examene şi sarcina pentru o zi de muncă în ansamblu trebuie să prevada o metodologie foarte raţională, cu utilizarea completă a posibilităţilor utilajelor automate existente.
Una dintre sarcinile de bază ale normării muncii o constituie utilizarea cât mai completă a timpului de lucru, iar pe de altă parte supraîncărcarea laboratoarelor reduce calitatea investigaţiilor. Consumul diferit de timp depinde de înzestrarea laboratoarelor cu utilajele automatizate moderne. Solicitarea reală a tehnicienilor trebuie redusă pe seama îmbunătăţirii dotării cu aparatură modernă. Este necesar să se prevadă consumul de timp pentru categoriile de activitate ca cea organizatorică, metodologică, instruire şi formare, controlul calităţii investigaţiilor etc.
Aplicarea automatizării în laboratoarele clinice, modificarea condiţiilor de muncă în acestea şi introducerea unor metode rapide au redus consumul de timp pentru investigaţiile efectuate în laboratoarele clinice.
Modificarea eficienţei activităţii laboratorului clinic este legată indiscutabil de utilizarea corectă a personalului acestuia. Tehnicienii pot efectua cu succes (şi în multe cazuri efectuează!) toate investigaţiile biochimice, serologice şi multe tipuri de investigaţii clinice. Tehnicienii pot efectua 80% din întreaga activitate. În acest caz, trebuie stabilită relaţia dintre medici şi tehnicieni, la 1:5. În laboratoarele de biochimie şi serologie, tehnicienii pot efectua practic, întregul volum de activitate. Prin urmare, în laboratoarele de acest tip la fiecare medic trebuie să revină în medie 6 tehnicieni.
Timpul de odihnă de scurtă durată, nevoi personale şi convorbiri în interes de serviciu se normează în funcţie de numărul analizelor efectuate într-o zi de muncă.
Întrucât se consideră că sistemul de calcul cu ajutorul unităţii de laborator este complicat si nu are o bază ştiinţifică, se calculează norma de muncă în numărul analizelor pentru un om/ora.
Calculul diferenţiat al normelor va permite utilizarea acestora în condiţii de muncă modificate, in cadrul asimilării utilajelor automatizate şi introducerii metodelor noi de investigare.

Bibliografie selectivă

Büttner J., The origin of clinical laboratories. Eur. J. Clin. Chem. Biochem., 1992; 30: 585-93.
Büttner J., Reference materials and reference methods in clinical chemistry: a challenge to international cooperation. Eur J. Clin. Chem. Clin. Biochem., 1994; 32: 571-7.
Dybkaer R., Reference procedures and materials in the clinical laboratory. In: Gunn S. W. A. O’Riordan N. J., editors, Proceedings of the World Congress on Health Technology Standards, 1990, pp. 659-67
Price C. P., Progress in immunoassay technology. Clin. Chem. Lab. Med., 1998; 36: 341-7.