CONCEPTUL DE SĂNĂTATE

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE, PARTE INTEGRANTĂ ÎN SISTEMUL DE ECOLOGIE SOCIALĂ ŞI PROTECŢIE UMANĂ

Life
By Mother Teresa

Life is an opportunity, benefit from it.Life is beauty, admire it. Life is bliss, taste it. Life is a dream, realise it. Life is a challenge, meet it. Life is a duty, complete it. Life is a game, play it. Life is costly, care for it. Life is wealth, keep it. Life is love, enjoy it. Life is mystery, know it. Life is a promise, fulfil it. Life is sorrow, overcome it.Life is a song, sing it. Life is a struggle, accept it. Life is tragedy, confront it. Life is an adventure, dare it. Life is luck, make it. Life is too precious, do not destroy it. Life is life, fight for it.

O sănătate bună. Ce conotaţii are pentru noi această sintagmă?

Majoritatea oamenilor consideră sănătatea din prisma a ceea ce oferă, presupunând că, ei sunt sănătoşi atât cât pot fi şi, probabil vor rămâne la această stare.
Totuşi, foarte multe aspecte ale sănătăţii noastre sunt afectate prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim. Având informaţiile corecte, putem alege în cunoştinţă de cauză şi să ne îmbunătăţim atât sănătatea cât şi viaţa în anasamblu. Cu cât suntem mai sănătoşi, cu atât mai mult tonus, vigoare şi entuziasm vom prezenta şi, astfel vom dobândi obiective importante. În caz contrar, lipsa informaţiei conduce la limitări semnificative, generate de problemele de sănătate.
Aproape fiecare dintre noi a vut o perioadă din viaţă de sănătate deplină dar şi perioade care trebuiau îmbunătăţite.
Nu putem aduce ca exemplu o persoană sănătoasă în întregime sau bolnavă pe de-a-ntregul. Anumite aspecte a vieţii noastre apar ca fiind mai caracteristice decât altele.
Problema este: cum putem identifica starea de sănătate.
Întrebarea firească, “ce este sănătatea?” ne orientează în lucrarea pe care v-o propunem spre analiză.

Sănătatea şi bunăstarea
În mod tradiţional, oamenii au definit sănătatea în diferite moduri. O persoană de conducere cu structură atletică va spune că sănătatea înseamnă practicarea cu regularitate a unui complex de exerciţii şi asiguarrea unor mese pregătite cu atenţie pentru menţinerea unei greutăţi normale şi a unei condiţii fizice bune. Un medic va considera sănătatea ca fiind absenţa bolii. Un psiholog va argumenta că sănătatea include capacitatea de soluţionare a problemelor emoţionale şi a traumelor. Totuşi, majoritatea specialiştilor privesc aceste definiţii cât şi altele referitoare la sănătate ca fiind incomplete. În conformitate cu aceşti specialişti, prevenţia şi tratamentul problemelor de sănătate necesită o definiţie apropiată conceptului de sănătate.

Ce este sănătatea ?
Punctul de vedere modern este acela că, sănătatea are câteva dimensiuni – emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare dintre acestea contribuind la condiţia de bunăstare a unei persoane. Starea de sănătate mintală, ca şi sănătatea în general, este mai degrabă accesibilă explicării şi descrierii decât definirii, pentru că definirea impune o anumită limitare şi schematizare, care pot conduce la denaturări. După E. Pamfil, sănătatea reprezintă o garanţie a libertăţii individului, “toată existenţa noastră, tot ce se întâmplă în psihismul nostru este dominat de caracterul angajării şi libertăţii. O persoană la care s-a dezorganizat, diminuat sau alterat sistemul funcţiilor de libertate, alunecă în afară de marele cerc al existenţei, este un suferind, un bolnav, un înstrăinat”. Sănătatea ar reprezenta totalitatea fenomenelor şi rezultatelor interacţiunii lor dinamice, care concură la desfăşurarea unei existenţe normale a individului. Ecosistemul uman în care se manifestă sănătatea şi boala nu este nici izolat şi nici static. Conţinutul conceptului de sănătate mintală este determinat de calitatea raportului personalitate-mediu. P entru menţinerea unei sănătăţi bune, o persoană trebuie să-şi examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu doar să trăiască o perioadă lungă de timp, ci de asemenea să se bucure de viaţă pe de-a-ntregul.
În 1967, OMS a declarat că sănătatea este o stare totală de bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu în principal absenţa bolii sau a unei infirmităţi.
Sănătatea este acel proces în care toate aspectele din viaţa unei persoane lucrează laolaltă, într-un mod integrat. Nici un aspect al vieţii nu funcţionează în mod izolat. Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul de muncă, educaţia şi convingerile sunt toate interrelaţionate. Modul prin care aceste aspecte se interacţionează contribuie la îmbogăţirea vieţii unei persoane, fapt care ajută la determinarea caracterului de unicitate al persoanei cât şi a sănătăţii acestuia.
Considerăm că cel mai important obiectiv al acestei lucrări este de a ajuta să realizăm caracterul de unicitate şi să identificăm modurile prin care o persoană îşi poate susţine starea de sănătate bună, atât în prezent cât şi de-a lungul vieţii.

Dimensiunile sănătăţii
Sănătatea include mai mult decât funcţionarea fără piedici a organismului. De asemenea, implică relaţiile mental–emoţional, intelectuale şi sociale cât şi valorile spirituale. Astfel, pentru o mai bună înţelegere a sănătăţii este necesar să examinăm în profunzime fiecare dintre aceste dimensiuni, care luate împreună constituie sănătate şi bunăstare în ansamblu. Iată în continuare o schemă a dimensiunilor implicate. Fiecare dintre acestea vor fi abordate în detaliu, în această secţiune.

Sănătatea emoţională. Luat pe ansamblu, calitatea sănătăţii unei persoane reflectează emoţiile unei persoane, sentimentele acesteia faţă de sine, situaţii cât şi faţă de alte persoane. Sănătatea emoţională include înţelegerea emoţiilor şi cunoaşterea modului de soluţionare a problemelor cotidiene, a stresului cât şi capacitatea de a studia, de a lucra sau de a îndeplini actviităţi eficiente şi cu bună dispoziţie.
În timp ce ele sunt importante în sine, emoţiile influenţează de asemenea sănătatea fizică. Medicii văd în mod frecvent demonstrarea conexiunilor organism – mental.
Somatizările ar fi expresia unor astfel de manifestări. De exemplu, un individ cu o bună stare emoţională manifestă o rată scăzută la boli legate de stres, cum ar fi ulcere, migrene şi astm. Atunci când stresul sau tulburarea emoţională continuă pentru o lungă perioadă de timp, sistemul imunitar clachează, accentuându-se riscul de dezvoltare a diferitelor boli.
Unii cercetători au argumentat că trăsătura de personalitate denumită forţă de caracter poate ajuta la întărirea sistemului imunitar împotriva efectelor vătămătoare ale stresului. Această forţă este definită ca deţinerea unui mod optimist şi de asumare în abordarea vieţii, în vizionarea problemelor, incluzând boala ca provocare ce poate fi manipulată.
Sănătatea intelectuală. Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante, joacă un rol crucial în starea de sănătate şi de bunăstare a individului. Chiar dacă capacitatea intelectuală variază de la individ la individ, toţi indivizii sunt capabili să înveţe cum să dobândească şi să-şi evalueze informaţiile, cum să aleagă între alternative şi cum să ia deciziile asupra diferitelor tipuri ale problematicii, inclusiv sănătatea.
Sănătatea intelectuală este uneori inclusă în sănătatea emoţională ca parte a sănătăţii mentale. Totuşi, deşi strâns întrepătrunsă cu emoţiile, gândirea intelectuală se distinge de aceasta. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândi a unei persoane, iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problemele. Totuşi relaţia dintre emoţional şi intelect nu le suprapune.
Sănătatea fizică. Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa vătămărilor şi a bolii. Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să adoptăm acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea ţigărilor, a consumului de alcool, alimentaţia moderată sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bună sănătate fizică. Exerciţiile fizice adecvate, un effort cât şi un repaos echilibrat, menţinerea unei greutăţi normale şi alegerea inteligentă a mâncărurilor, evitarea abuzurilor alimentare în timpul sărbătorilor şi a evenimentelor, ne ajută de asemenea să ne menţinem starea de sănătate a organismului.
O stare bună de sănătate fizică necesită faptul ca o persoană să acorde atenţie mesajelor trimise prin simţurile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multă odihnă sau diferite alimente, ca să enumerăm câteva exemple şi, să răspundă la aceste mesaje într-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-îngrijire pot ajuta persoanele să-şi soluţioneze micile probleme de sănătate. Totuşi, este la fel de important acceptarea responsabilităţilor pentru controale şi de a şti să abordăm în cunoştinţă de cauză instituţiile şi serviciile de sănătate atunci când apar probleme serioase medicale.

Sănătatea socială. Sănătatea socială se referă la capacitatea de realizare a rolului din viaţă, cum ar fi rolul de fiu sau fiică, părinte, soţ, prieten, apropiat sau cetăţean, într-un mod eficient şi confortabil, cu plăcere, fără a tulbura climatul de ecologie socială, de protecţie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilităţi şi riscuri. Toate necesită o comunicare eficientă de genul oferă şi ia, căci relaţionările sănătoase niciodată nu se derulează într-un singur sens. Împlinirea trebuinţelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenţă, constituie un factor important în realizarea sănătăţii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinţe pot dezvolta comportamente ce pot aduce ameninţare la starea lor de sănătate şi de bună dispoziţie, intrând astfel în sfera anomiei, devianţei şi patologiei sociale.

Sănătatea spirituală. O altă dimensiune a sănătăţii este sănătatea spirituală, acel sentiment, trăire, după care comportamentul şi valorile fundamentale ale unei persoane sunt în armonie.
Anumiţi specialişti în sănătate susţin că forţele spirituale afectează şi sunt afectate de sănătatea pe ansamblu. Sănătatea spirituală poate include sentimentul de veneraţie, profunda credinţă religioasă sau sentimentul de pace lăuntrică referritor la viaţa cuiva. Aceasta se dezvoltă prin efortul de dezvoltare a semnificaţiei relaţiei cu universul şi cu viaţa însăşi.
Numeroase studii au arătat o asociere între afiliaţia religioasă şi rata scăzută de boli cronice şi a mortalităţii. Unii oameni atribuie aceste efecte regulilor religioase, afirmând că religia descurajează conduitele ce pot conduce la probleme severe de sănătate. Alte persoane au declarat că afilierea religioasă poate contribui în mod direct asupra stării de sănătate şi a bunei dispoziţii în general.
Lagache D., sintetizând datele obţinute de unii cercetători descrie următoarele caracteristici principale ale sănătăţii mentale:
- Capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de mari şi de a le reduce într-o formă satisfăcătoare pentru individ,
- Capacitatea de adaptare a propriilor aspiraţii la cele ale grupului,
- Capacitatea de adaptare a conduitei proprii la diferite tipuri de relaţii cu ceilalţi indivizi,
- Capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare, cât şi cu cele novatoare ale societăţii.

Sănătatea mentală – spune Ctin Gorgos - apare drept o vastă sinteză, rezultantă omplexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul funcţional sau morfologic în istoria sa vitală. Manifestarea acestor stări de sănătate ar fi existenţa unei judecăţi şi a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenţa unei discipline psihologice şi sociale a muncii, bazate pe autocontrolul voliţional, acordat la normele sociale, pe fundalul bucuriei de a trăi şi al echilibrului introversie-extroversie.

Integrarea sănătăţii.
Fiecare persoană conferă o anumită importanţă celor cinci dimensiuni ale sănătăţii. Unii indivizi sunt mult mai interesaţi de sănătatea emoţională sau intelectuală decât de sănătatea fizică. Alţii îşi pot extrage o mare satisfacţie din relaţiile lor cu alte persoane sau din implicarea lor în munca pentru idealurile religioase.
Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte. Să presupunem că munca noastră se desfăşoară în armonie cu valorile noastre de bază. Această armonie poate contribui la susţinerea sănătăţii noastre spirituale. Pe de altă parte, o sănătate spirituală poate avea efecte profunde asupra sănătăţii emoţionale. Sănătatea emoţională se răsfrânge asupra relaţiilor sociale şi toate aceste dimensiuni ale sănătăţii îi va permite fiinţei noastre să soluţioneze şi mai bine problema fizică.
Toate aceste dimensiuni distincte lucrează împreună pentru a asigura randamentul funcţiilor şi astfel să asigure confortul. Cultivarea unei anumite dimensiuni atrage după sine dezvoltarea celorlalte dimensiuni. În mod similar, neglijarea unei singure dimensiuni poate induce consecinţe severe asupra sănătăţii pe ansamblu, cât şi bunei dispoziţii. Pentru menţinerea sănătăţii, trebuie să acordăm atenţie celor cinci dimensiuni, identificând legăturile dintre ele şi încercând să le menţinem în echilibru astfel încât ele să asigure un optimum.

Sănătatea şi echilibrul.
Echilibrul este necesar deoarece acesta afectează însăşi homeostazia, starea de normalitate a organismului chiar la baza nivelului fiziologic. Corpul uman este un organism remarcabil de mobil. Pe parcursul vieţii, o persoană trebuie să facă faţă, să răspundă unei suite de ameninţări, printre care boli, vătămări fizice, stres. Organismul este capabil să se lupte şi să se adapteze la multe dintre aceste ameninţări îndreptate asupra propriei identităţi şi astfel să revină la starea de normalitate.
Pentru a dobândi această capacitate, organismul caută în continuu să menţină echilibrul între factori constanţi, precum temperatura, puls accelerat, TA, conţinutul de apă şi nivelul de zahăr în sânge. Acest echilibru natural, sau homeostazie, este realizat prin activitatea unor mecanisme automate, din organism. De exemplu, fiinţele umane încearcă să-şi menţină o temperatură normală la nivelul a 370C. În apă caldă, organismul transpiră pentru a se răcori şi astfel încearcă să împiedice deteriorarea din supraîncălzire. În apă rece, corpul tremură pentru a accentua activitatea musculară şi astfel arde substanţele nutritive şi produce căldura.
Revenind la starea de echilibru normal, aceasta este de asemenea un factor cheie în vindecarea sau combaterea bolii. Organismul uman se poate regenera în mod automat sau, să înlocuiască majoritatea celulelor pe baza unor procese normale. Când pielea este tăiată, noi celule se construiesc în locul celor deteriorate şi noile celule sanguine le înlocuiesc pe cele pierdute prin sângerare. Vindecând rănile şi înlocuind materialele “uzate” în procesul vindecării, corpul reuşeşte astfel să revină la starea de homeostazie.
În mod similar se lucrează şi în apărarea în faţa bolii, pentru a-l readuce la starea de echilibru. Totuşi, o astfel de apărare nu este doar o funcţie a organismului. După cum am arătat deja, stările emoţionale pot genera efecte fiziologice (somatizări) şi astfel pot juca un rol important atât în distrugerea cât şi în refacerea echilibrului nostru fiziologic. Din punctul de vedere al emoţiilor, creierul produce diferite substanţe chimice care se varsă în fluxul sanguin şi afectează procesele de homeostazie a organismului. Deoarece emoţiile apar ca răspuns la toate aspectele vieţii, se impune cu necesitate menţinerea unui echilibru pe toate dimensiunile sănătăţii, fapt important pentru funcţionarea normală a organismului.
Emoţiile accentuate sau pe termen lung şi incapacitatea soluţionării adecvate, afectează sistemul endocrin, în special glanda tiroidă. Pe de altă parte, lipsa alimentelor esenţiale în alimentaţie, în special iod, conduce de asemenea la tulburarea tiroidiană. Astăzi, în România, 20% din populaţie suferă de tulburare tiroidiană.

Bibliografia la autor